Mustbegreen’s Weblog

„[...] În ziua următoare se ţinuse de cuvânt, nu îl sunase, nu îl căutase. Nici măcar nu îşi făcuse griji în legătură cu venirea lui. Avea iar încredere în el, o încredere nefondată precum era şi conştientă, dar nu avea de ales, trebuia să aibă încredere în C. dacă vroia să fie fericită. Singurul gând care o făcea fericită în zilele de după, era fericirea lui şi tot ce putea să facă ea pentru ca C. să nu sufere. [...]”

Acesta e un fragment din ceea ce „scriu” acum, şi ceea ce cred că voi denumi „The Day After”[titlul original]- „Ziua de după”[traducere]. Succes la aruncat cu păreri în mine!

       Astăzi m-am apucat eu să întocmesc un sondaj minion [doar pentru mine şi curiozitatea mea], pentru a vedea ce vă place, ce se citeşte cel mai mult pe blogul meu. Top 3-ul arată cam aşa:

3. Posturile răutăcioase la adresa oamenilor cu care am [ne]norocul să intru în contact [răilor, vă plac criticile şi ironiile  ]

2. Posturile cu iubitul nostru Black Dog [atât jurnalul său, cât şi povestioarele unde apare ca personaj secundar sau episodic. Long live my funny Big Black Dog ]

1. Posturile cu Irisbus [care individual au fiecare nu număr mediu de cititori pe zi, undeva la 12-15, dar luate impreună îl clasează pe băieţelul cu trenurile în fruntea clasamentului ]

     În concluzie, am să mă axez cât pot pe cele 3 tipuri de posturi, dar rugaţi-vă să:

A. Dau peste proşti

B. Să facă Black Dog faze comice

C. Să facă Irisbus filmuleţe

Succes!

       I’m feeling rough, I’m feeling raw, I’m in the prime of my life.
Let’s make some music, make some money, find some models for wives.
I’ll move to Paris, shoot some heroin, and f**k with the stars.
You man the island and the cocaine and the elegant cars.

This is our decision, to live fast and die young.
We’ve got the vision, now let’s have some fun.
Yeah, it’s overwhelming, but what else can we do.
Get jobs in offices, and wake up for the morning commute.

Forget about our mothers and our friends
We’re fated to pretend
To pretend
We’re fated to pretend
To pretend

I’ll miss the playgrounds and the animals and digging up worms
I’ll miss the comfort of my mother and the weight of the world
I’ll miss my sister, miss my father, miss my dog and my home
Yeah, I’ll miss the boredem and the freedom and the time spent alone.

There’s really nothing, nothing we can do
Love must be forgotten, life can always start up anew.
The models will have children, we’ll get a divorce
We’ll find some more models, everyting must run it’s course.

We’ll choke on our vomit and that will be the end
We were fated to pretend
To pretend
We’re fated to pretend
To pretend

Yeah, yeah, yeah
Yeah, yeah, yeah
Yeah, yeah, yeah
Yeah, yeah, yeah

      Foarte dulce, nu e stilul lui dar îi stă bine. Chiar prinde piesa, îmi aminteşte de Holograf în zilele lor bune. Pare genul de piesă pe care are dedica-o Romeo Julietei, dar momentan i-o dedică ea lui

P.S. Nu vă luaţi un câine dacă nu aveţi timpul şi răbdarea necesare

     Şi din păcate facem slalom printre cretini zi de zi… Facem eforturi să ocolim prostia dar ne ciocnim nimicitor de indiferenţă. Facem viraje periculoase pentru a scăpa de incultură dar nu reuşim [şi nu cred ca vom reuşi prea curând] să scăpăm de eticheta uzată de timp, cu aspect comunist, pe care scrie cu majuscule “Made in Romania” şi care nu trezeşte sentimente de onoare şi mândrie, ci lasă un gust amar în gura şi în suflet. Nota 10 pentru album, “Slalom printre cretini” - cel mai bun album al anului 2007 [în opinia mea desigur]. Succes băieţi, bună treabă, aştept cu nerăbdare următorul material.