Pam Pam, s-au afişat însfârşit rezultatele la admiterea din 2008 la facultăţile din ţară [majoritatea anyway], astfel am aflat şi eu că am fost admisă la Universtatea A.I. Cuza din Iaşi [aye!] – la dubla specializare literatură universală şi comparată şi limbă şi literatură engleză
So, după ultimele 2-3 drumuşoare pe care le voi avea de făcut pe ruta Mirificul Home Town -Iaşi, am să mă pot odihni în pace [şi în vacanţă] până în octombrie când îmi mut „biroul” în capitala Moldovei. Aşa că, oficial încheiat „stresul” [as if], decretez public începerea chefuierilor şi facerilor de cap în stil mare [încep să vorbesc manelistic?!]:D
Am să încerc ceva nou: să scriu seriosVorbeam aseară cu baiatul acesta [ale cărui scrieri vi le recomand ca fiind absolut geniale] despre anumite aspecte ale vieţii. Viaţa de aici [dar cum e asta ştim toţi], şi cea de după. M-a întrebat la ce mă aştept. Să fiu sinceră [şi cu voi cum am fost cu el] mie îmi convine mult ideea de reîncarnare. Teoria aceea prezentă în unele culte, conform căreia după moarte dacă am dus o viaţă lipsită de păcate ne reînacarnăm fie din nou într-o fiinţă umană fie sufletul îşi găseşte liniştea veşnică.
Mi se pare puţin comic totuşi, pentru că după acest principiu dacă am păcătuit mă întorc sub forma unui dihor sau ceva asemănător, nu? Şi dihorul dacă nu păcătuieşte devine om? Vreau să ştiu şi eu ce păcate are un dihor, sau mai exact ce să fac eu să mă reîncarnez în delfin sau ceva mai chic
Oricum la ce descriere oferă creştinismul la viaţa de după moarte [fie băieţei gay cu pene care cântă la harpă pe un nor, fie indivizi opăriţi cu coarne care te fierb în supă de roşii] prefer variante mai deosebite. În încheiere vă las să meditaţi asupra reîncarnării şi a animăluţului în care vreţi să vă reîncarnaţi, şi recomand documentarul ăla despre călugări indieni [dat frecvent pe Discovery Channel], care cred că cei decedaţi se reîncarnează în şobolani, şi astfel venerează sute de rozătoare. Mi se pare plauzibil dacă mă gândesc la cineva care poate să stea liniştit că orice păcate ar avea, el tot şobolan rămâne Succes!
>>…Cu o zi de vară [de vacanţă], când hoinăreşti de dimineaţă până seara <<
Nimic nu se compară, pe bună dreptate, cu o zi de vacanţă în care te trezeşti pe la prânz, serveşti micul dejun pe la 13, ieşi din casă şi te întorci târziu după miezul nopţii. Un program aparent dezordonat în al cărui haos te regăseşti complet. O senzaţie de libertate greu de definit sau egalat după care alergi tot anul şi de care te bucuri cu adevărat numai în cele 3 luni de vară.
Deşi mă văd acum faţă în faţă cu atât de mult timp liber, nu reuşesc să-l utilizez constructiv [doar dacă somnul, lenevitul şi plimbatul lerla sunt considerate activităţi constructive, dar cu siguranţă nu după noile norme europene]. Tot anul am zis că abia aştept să vină vara să fac şi X şi Y, şi mai ales Z. Şi acum mă uit ca viţelul la dvd când văd cât de repede trece timpul şi nimic din ce mi-am propus să fac nu e realizat. Oricum, optimism şi voinţă să fie, că se găseşte timp de toate. Dar… apropo de vacanţe trăite din plin, voi iezişori ce faceţi vara asta? Aruncaţi cu idei în mine, poate mă stimulaţi şi vin cu voi în vacanţă:)
Sesiunea iunie-iulie 2008 a examenului de bacalaureat s-a încheiat victorios pentru majoritatea dintre noi. Sinceră declar că nu m-am agitat pe tema asta nici înainte, nici în timp şi clar nu [acum] după. Aşa că, oficial în vacanţă [the best one ever], declar deschis sezonul de distracţii:D
„Planul de acţiune al verii 2008” conţine:
1.Timp petrecut cu prietenii şi familia [la greu]
2.Călătorit cu destinaţie cunoscută [dar de cele mai multe ori destination unknown ], în Nordul şi-n Sudul hărţii, până la epuizarea energiei şi resurselor materiale
3.Terminat [tot] ce am început şi am abandonat, gen cărţi sau proiecte [etcetera]
4.Distrat fără limite şi fără regrete sau remuşcări. [Sadly, I only live once]
So Carpe Diem iezişori, şi sper să ne vedem vara asta @Suceava sau @The World
iunie 28, 2008
· Înregistrat sub Gânduri · Tagged sondaj
Răspundeţi vă rog: Dacă astăzi [sau mâine, treacă de la mine] este ultima zi a vieţii tale [ai certitudinea că aşa este] cum alegi să o trăieşti? Ce ţi-ai dorit mereu să faci până mori sau ce ai avea tupeu să faci în cazul în care nu vei da niciodată socoteală pentru acţiunile tale? Să vă văd
iunie 21, 2008
· Înregistrat sub Gânduri · Tagged verde
Pentru că de ceva timp lumea mă tot întreabă :”Ce ai tu cu culoarea verde?” am decis să explic acum - aici, ideea de bază.
Eu mă definesc prin această culoare [culoarea cu cele mai multe nunaţe din natură – fapt dovedid şţiinţfic şi posibil culoarea cu cea mai mare răspândire în natură] deoarece printre multele ei simbolistici, ea reprezintă viaţa, optimisul, pacea, tinereţea [şi eu sunt o creatură extrem de vie şi veselă, care face uneori prea multe pe care le pune pe seama nebuniei tinereţii].
O altă trăsătură [poate cea mai profundă] a culorii verde este locul său în natură. Verdele e plasat între roşu [iad] şi albastru [rai]. Atât timp cât eşti înconjurat de verde trăieşti, pentru că dacă ai ajuns în una din celelalte locaţii e prea puţin probabil că mai eşti viu Înconjuraţi-vă de verde, că are şi bune şi rele, dar să nu uităm că produce oxigen
Ce am eu cu culoarea verde? Simplu, o aleg pentru că eu aleg să fiu vie, veselă şi veşnic tânără!
După ce am citit şi am învăţat intens pentru bac, am ajuns la concluzia că vreau şi eu să scriu un roman. Aştept sugestii pisoiaşi
17.06.2008 - “Pentru că nu am înţeles nimic din commenturile voastre [adică dacă să scriu, despre ce, de ce să mă apuc de scris, etcetera], am decis să mă bag la roman, sau la nuvelă, la schiţă, ce o să iasă [exclus basm cult]. Stay tooned, următorul post, va fi un preview, un fragment din capodopera mea. “
18.06.2008 - “Oferă cineva o idee de titlu? For the record cartea e în proporţie de 80% inspirată din viaţa mea [dacă sunteţi cuminţi, apare şi Black Dog] şi deşi tratează probleme realiste, abordarea este preponderent ironică. Stau prost cu inspiraţia ziua, deci scriu noaptea şi cea mai mare „enigmă” so far e titlul. Care nu cred că poate să fie eponim, în fond şi numele personajului principal e dificil de stabilit
>>În data de 5 iunie 2008 (joi) Colegiul Naţional Pentru Rareş Suceava a sărbătorit promoţia 2008 (claselor a 12-a care au terminat cursurile liceului) printr-un banchet la restaurantul Zamca… Până aici pare o ştire normală, dar noi [elevii din clasele a 12-a] am ales să nu sărbătorim normal <<
A fost cu siguranţă una din cele mai frumoase nopţi din viaţa mea, pentru că [printre altele pe care am să le enumăr ulterior, dar asta este miezul] nu ştiu dacă am mai avut vreodată toţi prietenii mei în aceeaşi încăpere, toţi fericiţi, toţi cu chef de dans şi distracţie. Am stat [precum am calculat la 5 dimineaţa cu Lary în taxi] cca. 10 ore, din care cu siguranţă 5 le-am petrecut pe ringul de dans, pe tocuri, până când nu mi-am mai simţit picioarele
Nu pot spune că a fost vreo secundă în care am regretat că eram acolo sau în care să nu-mi spun :”Doamne, nu-mi vine să cred că se termină!”. Nu are rost să povestesc de rochiile domnişoarelor, de pantofii superbi, de machiaje, de coafuri, de fripturi . Prietenii mei cu care am avut încă o dată ocazia să rup baraka, se ştiu şi ei, le mulţumesc şi le spun :”O să-mi fie dor de anii aştia dracilor, dar voi de mine nu scăpaţi aşa uşor!” Cât despre viitor…hmm…Carpe Diem! Succes
După multe ezitări mi-am luat inima şi tastatura în dinţi şi mi-am zis “Hai bre să scriu şi eu despre sex, la naiba, tocmai eu nu?”. Am cam refuzat să abordez subiectul din diverse motive şi prejudecăţi, dar mi-am adus aminte că atunci când ceva a mers mai prost în viaţa mea a fost rezultatul prejudecăţilor.
Faza cu sexul mi se pare incredibil de simplă: “Ai sex, ai parte”. Parte de o anumită stare de relaxare pe care nu o găseşti după nicio altă activitate [să nu începi Doomy să zici de sală!], altă activitate care mă îndoiesc că e la fel de satisfăcătoare. Acum… de ce aş scrie despre sex când am de învăţat pentru bac? Pentru că pot [să le fac pe ambele, să le fac bine, negociabil care o fac mai bine] şi pentru că oricum toată lumea face sex [mai puţin cazurile alea nefericite despre care tot aud şi care mă fac să râd, pentru că singura mea mare întrebare despre univers este: "De ce nu ai face sex?!"].
Faceţi sau nu faceţi, eu fac [eram tentată să scriu fuck ]. Şi dacă tot ştiu că citeşti blogul meu, nu cumva să bag o ameninţare sau o critică subtilă pe undeva, am să introduc eu de bună voie o laudă:”Eşti genial la capitolul ăsta [şi mai ai tu vreo 2], mai ai până rămâi fără baterie “. Succes fetiţe şi băieţei!
