Mustbegreen’s Weblog

Sesiunea iunie-iulie 2008 a examenului de bacalaureat s-a încheiat victorios pentru majoritatea dintre noi. Sinceră declar că nu m-am agitat pe tema asta nici înainte, nici în timp şi clar nu [acum] după. Aşa că, oficial în vacanţă [the best one ever], declar deschis sezonul de distracţii

„Planul de acţiune al verii 2008” conţine:

1. Timp petrecut cu prietenii şi familia [la greu]

2. Călătorit cu destinaţie cunoscută [dar de cele mai multe ori destination unknown ], în Nordul şi-n Sudul hărţii, până la epuizarea energiei şi resurselor materiale

3. Terminat [tot] ce am început şi am abandonat, gen cărţi sau proiecte [etcetera]

4. Distrat fără limite şi fără regrete sau remuşcări. [Sadly, I only live once]

So Carpe Diem iezişori, şi sper să ne vedem vara asta @Suceava sau @The World

Răspundeţi vă rog: Dacă astăzi [sau mâine, treacă de la mine] este ultima zi a vieţii tale [ai certitudinea că aşa este] cum alegi să o trăieşti? Ce ţi-ai dorit mereu să faci până mori sau ce ai avea tupeu să faci în cazul în care nu vei da niciodată socoteală pentru acţiunile tale? Să vă văd

Pentru că de ceva timp lumea mă tot întreabă :”Ce ai tu cu culoarea verde?” am decis să explic acum - aici, ideea de bază.

Eu mă definesc prin această culoare [culoarea cu cele mai multe nunaţe din natură – fapt dovedid şţiinţfic şi posibil culoarea cu cea mai mare răspândire în natură] deoarece printre multele ei simbolistici, ea reprezintă viaţa, optimisul, pacea, tinereţea [şi eu sunt o creatură extrem de vie şi veselă, care face uneori prea multe pe care le pune pe seama nebuniei tinereţii].

O altă trăsătură [poate cea mai profundă] a culorii verde este locul său în natură. Verdele e plasat între roşu [iad] şi albastru [rai]. Atât timp cât eşti înconjurat de verde trăieşti, pentru că dacă ai ajuns în una din celelalte locaţii e prea puţin probabil că mai eşti viu Înconjuraţi-vă de verde, că are şi bune şi rele, dar să nu uităm că produce oxigen

Ce am eu cu culoarea verde? Simplu, o aleg pentru că eu aleg să fiu vie, veselă şi veşnic tânără!

P.S. Se mai simte cineva Verde azi :)?

După ce am citit şi am învăţat intens pentru bac, am ajuns la concluzia că vreau şi eu să scriu un roman. Aştept sugestii pisoiaşi

17.06.2008 - “Pentru că nu am înţeles nimic din commenturile voastre [adică dacă să scriu, despre ce, de ce să mă apuc de scris, etcetera], am decis să mă bag la roman, sau la nuvelă, la schiţă, ce o să iasă [exclus basm cult]. Stay tooned, următorul post, va fi un preview, un fragment din capodopera mea. “

18.06.2008 - “Oferă cineva o idee de titlu? For the record cartea e în proporţie de 80% inspirată din viaţa mea [dacă sunteţi cuminţi, apare şi Black Dog] şi deşi tratează probleme realiste, abordarea este preponderent ironică. Stau prost cu inspiraţia ziua, deci scriu noaptea şi cea mai mare „enigmă” so far e titlul. Care nu cred că poate să fie eponim, în fond şi numele personajului principal e dificil de stabilit

    >>În data de 5 iunie 2008 (joi) Colegiul Naţional Pentru Rareş Suceava a sărbătorit promoţia 2008 (claselor a 12-a care au terminat cursurile liceului) printr-un banchet la restaurantul Zamca… Până aici pare o ştire normală, dar noi [elevii din clasele a 12-a] am ales să nu sărbătorim normal <<

       A fost cu siguranţă una din cele mai frumoase nopţi din viaţa mea, pentru că [printre altele pe care am să le enumăr ulterior, dar asta este miezul] nu ştiu dacă am mai avut vreodată toţi prietenii mei în aceeaşi încăpere, toţi fericiţi, toţi cu chef de dans şi distracţie. Am stat [precum am calculat la 5 dimineaţa cu Lary în taxi] cca. 10 ore, din care cu siguranţă 5 le-am petrecut pe ringul de dans, pe tocuri, până când nu mi-am mai simţit picioarele

       Nu pot spune că a fost vreo secundă în care am regretat că eram acolo sau în care să nu-mi spun :”Doamne, nu-mi vine să cred că se termină!”. Nu are rost să povestesc de rochiile domnişoarelor, de pantofii superbi, de machiaje, de coafuri, de fripturi . Prietenii mei cu care am avut încă o dată ocazia să rup baraka, se ştiu şi ei, le mulţumesc şi le spun :”O să-mi fie dor de anii aştia dracilor, dar voi de mine nu scăpaţi aşa uşor!” Cât despre viitor…hmm…Carpe Diem! Succes

      După multe ezitări mi-am luat inima şi tastatura în dinţi şi mi-am zis “Hai bre să scriu şi eu despre sex, la naiba, tocmai eu nu?”. Am cam refuzat să abordez subiectul din diverse motive şi prejudecăţi, dar mi-am adus aminte că atunci când ceva a mers mai prost în viaţa mea a fost rezultatul prejudecăţilor.

      Faza cu sexul mi se pare incredibil de simplă: “Ai sex, ai parte”. Parte de o anumită stare de relaxare pe care nu o găseşti după nicio altă activitate [să nu începi Doomy să zici de sală!], altă activitate care mă îndoiesc că e la fel de satisfăcătoare. Acum… de ce aş scrie despre sex când am de învăţat pentru bac? Pentru că pot [să le fac pe ambele, să le fac bine, negociabil care o fac mai bine] şi pentru că oricum toată lumea face sex [mai puţin cazurile alea nefericite despre care tot aud şi care mă fac să râd, pentru că singura mea mare întrebare despre univers este: "De ce nu ai face sex?!"].

      Faceţi sau nu faceţi, eu fac [eram tentată să scriu fuck ]. Şi dacă tot ştiu că citeşti blogul meu, nu cumva să bag o ameninţare sau o critică subtilă pe undeva, am să introduc eu de bună voie o laudă:”Eşti genial la capitolul ăsta [şi mai ai tu vreo 2], mai ai până rămâi fără baterie “. Succes fetiţe şi băieţei!

      După multe încercări de a rămâne calmă, răbdătoare şi pacifistă, au cam început să mi se termine resursele de bunătate. Încep să mă gândesc foarte serios la răzbunare, dar nu neapărat pentru toate lucrurile urâte care mi s-au făcurt şi s-au adunat în timp, ci şi la lucrurile care nu mi s-au făcut: gen nu prea mi s-au cerut scuze după fazele respective.

      Din fericire am o capacitate foarte mare să calc pe cadavre când îmi doresc ceva. Şi se pare că este o etapă inevitabilă în viaţa tuturor, aceea când o facem meritat sau nemeritat, o facem bine sau rău, egal sau înzecit, dar ne răzbunăm. Pisica blândă zgârie rău se spune în popor. Eu rectific : Fata răbdătoare şi de treabă face rar faze, dar când face o fază o face de proporţii nucleare

      Dar întrebarea rămâne: merită sau nu? Că distractiv sigur e

      Pont: nu îmi mai fac planuri gen “Azi nu mă stresez”, etc. Şi chiar nu m-am stresat, doar că m-a pălit insomnia. Eu de felul meu nu am probleme cu somnul, adorm relativ uşor, iar dacă nu merge pe cale naturală, dau cu muzică în surdină sau un film plictisitor. Dar azi… azi nu a mers nimic. Am numărat chestii gen oi, dar m-am prins că iar mă gândesc prea mult la oi [prietenii ştiu de perioada vieţii mele când foloseam cuvântul oaie în toate frazele, chiar fără legătură cu contextul. Acum folosesc des expresia "te văd de pe deal", da ştiu...]

      Pe la 1 am ieşit cu Black Dog afară, dar el prefera totuş să doarmă şi după 10 minute manifesta un ridicat interes pentru uşa de la bloc. Am mai stat pe fereastră, am mirosit iasomia din vânt, m-am uitat la Mircea Badea, dar cel mai important [şi recunosc că asta este o treabă idioată] am dat beepuri oamenilor care dormeau. Dar am dat beepuri la modul: sunam şi-mi închideam telefonul, iar după 30 de minute repetam procedeul. Să văd câţi vor să mă bată acum

     So… fac apel la cititorii mei fideli: Voi ce faceţi? Nu acum sau în general, ci când nu aveţi somn. Cum îl momiţi pe Moş Ene [el se ocupa de treaba asta?] sau ce faceţi distractiv din lipsă de somn?  Să ştiu data viitoare când nu dorm ce să fac. Aş aprecia mult nişte sfaturi cool, şi nu doar eu ci şi bieţii beepuiţi

     P. S. Ce produce o şinşila?  E doar un şobolan mai exotic, nu? Hai că Black Dog mai latră, mai apără, dar şinşila? Vreau şi aici argumente Succes!

       Poate că blogul face azi o lună, dar o perioadă lungă şi frumoasă din viaţa mea se încheie. 4 ani de liceu şi 19 ani de viaţă s-au scurs incredibil de rapid dar nu degeaba şi nu înainte de crea tone de amintiri superbe. Am iubit, am râs, am plâns, ne-am certat, ne-am împăcat, am jurat că nu mai facem şi am luat-o a doua zi de la 0 că aşa suntem noi şi aşa alegem să ne trăim viaţa

      Pregătirea mea pentru bac e şi pregătirea psihică pentru o despărţire iminentă de trecut. De aceea:

Harap Alb - îmi aminteşte de mine, de felul în care am trăit în 1 an câţi alţii în 7. De defecte, de calităţi, de greşeli, de revanşări, de prieteni care te ajută, de finaluri fericite, de Cyp

O scrisoare pierdută - de glume, de jocuri, de râsete până te doare burta, de Costy

Moara cu noroc - de schimbare, de principii, de lucrurile cu adevărat importante în viaţă, de Lary

Ion - de dorinţa de reuşită, de speranţă, de încrederea în propriile puteri,  de Izi

Moromeţii - de familie, de tărie de caracter, de sprijin, de iertare, de Leo şi

Enigma Otiliei - de inocenţă, de tinereţe, de reverie, de Watee

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război - de iubire, de amintiri, de frumuseţea vieţii,  de 2xŞ

    >> În viaţă facem 2 tipuri de greşeli: cele pe care vrem să le reparăm şi aşteptăm până ni se oferă şansa de a o face, şi cele pe care nu mai putem niciodată să le îndreptăm şi pe care la un moment dat nici nu mai suntem aşa siguri că vrem să le îndreptăm…<<

      Acest post nu este scris de Green Girl, nu de ea în adevăratul sens al cuvântului oricum, ci de ce a mai rămas din ea după una din experienţele acelea oribile care, pe bune, dacă nu te omoară te zdruncină atât de puternic, încât te întăresc şi te fac să vezi pentru ce anume trăieşti. Vreau pe această cale să declar că nu am să-i mai consider proşti pe oamenii care ajung să se sinucidă din dragoste, ci doar oameni care s-au pierdut pe ei însişi din dorinţa de a-i aduce înapoi pe cel pe care îi iubesc.

      Ironic este că [precum şi în cazul meu] îţi dai mereu seama de gravitatea lucrurilor pe care le faci după ce le-ai făcut iremediabil, sau mai rău, în timp ce le faci. Persoana pe care am crezut că o iubesc s-a dovedit a fi o iulizie de a mea, o stare de spirit temporară nu un om categoric. Şi eu cred că i-am lăsat aceaşi impresie aseară. Greşeala pe care pot să o repar este cea faţă de prietenii mei [pe care, mulţumesc lui Dumnezeu, îi am şi-i am foarte buni], pe care i-am speriat şi şocat, dar faţă de care ştiu că am toată viaţa să mă revanşez.

      Greşeala pe care nu am să o pot repara este cea faţă de omul la care am ţinut [şi folosesc perfectul compus pentru că atunci când am realizat cât de mult s-a schimbat şi cum absolut toate lucrurile care mi-au plăcut la el nu mai erau acolo, ceva s-a rupt, definitiv...] care nu trebuia să mă vadă aşa vreodată, dar faţă de care nu cred că vreau să îmi mai cer vreodată “iertare”. Nici nu am mai sperat să prind astăzi răsăritul, dar dacă s-a întâmplat să-l văd, spun “mulţumesc” pentru el.

      Green Girl îşi revine curând, treptat, complet şi mereu din propria cenuşă [aproape complet, dar mereu din propria cenuşă] I’ll be back and she will be loved Carpe Diem!

This is the way you left me,
I’m not pretending.
No hope, no love, no glory,
No Happy Ending.
This is the way that we love,
Like it’s forever.
Then live the rest of our life,
But not together…

Beauty queen of only eighteen
She had some trouble with herself
He was always there to help her
She always belonged to someone else

Tap on my window knock on my door
I want to make you feel beautiful
I know I tend to get so insecure
It doesn’t matter anymore