Am plecat îm Grecia pentru a-mi încheia cum se cuvine vacanţa de vară. Ne revedem pe 1 octombrie odată cu începerea cursurilor universitare. Vacanţă plăcută celor care mai aveţi, spor la muncă celor care doar visează :p Succes!
Arhivă pentru septembrie, 2009
Cuvinte gerele V
„Oamenii vor să găsească un sens în toate şi toţi. Asta este boala generaţiei noastre, o generaţie care este oricum numai nu practică, dar care se consideră mai practică decât oricare alta” – Pablo Picasso
Сoşmarul urban
Nu mai doresc să încep postul cu scuzele de rigoare prentru absenteismul meu cronic de pe scena blogică, ci vreau să împărtăşesc cu domniile voastre trauma prin care am trecut astăzi.
Mi-am început ziua cu intermitenţe şi alternanţe, în zgomotul oribil produs de vecinii de deasupra care s-au angajat într-un proiect de renovare, aparent fără voia mea. Deci somn nu, după cum ştiţi dacă locuiţi în Suceava, nici apă caldă nu. Mă decid să părăsesc focarul de gălăgie pentru a-mi pescui fratele de la o activitate şcoalara în care era angajat şi împreună începem o călătorie magică prin ce înseamnă şantierul care este oraşul.
Dacă m-am obişnuit cu mediul plin de gropi, cu traficul inimaginabil, cu praful şi mizeria, a mai trebuit pe parcursul zilei de astăzi să mă obişnuiesc şi cu câteva ore bune în care apa rece a fost întreruptă. Poate nu pare aşa grav, dar este atunci când vii acasă 3 zile pe lună şi ai în apartament persoane în chirie.
Iau ulterior decizia de a telefona la autogară pentru a face o rezervare spre Iaşi, la îndrumările amicei Watee [personaj consacrat pe vremea gloriei blogului], care m-a convins că merită să călătoresc via maxi-taxi. Fie. Şi sun. Şi sun. Sun cca 3 ore şi nu răspunde nimeni. În paralel o sun şi pe amica Watee, care la al 5-lea apel răspunde în şoaptă şi mă expediază [halal domn Mitică]. Apoi răspunde, şi nu exagerez, poate cel mai mare bou cu care am intrat în legătură directă de ceva timp [şi eu găsesc boi mai uşor decât ceilalţi muritori]. Omul vacă răspunde răstit şi indescifrabil, îmi cere o parte din detalii şi îmi închide telefonul în nas. Sun din nou, pentru a verifica dacă bizonul a făcut ce trebuia, dar înţeleg vag răspunsul mugit pe care mi-l oferă cu o secundă înainte de a închide iar telefonul. Nu am mai sunat bovina, voi încerca mâine. Watee-connecting people and cows!
Dar apogeul a fost frumosul moment de reuniune cu vecinii, care au dedus că ţevile din casa mea, care îmi alimentează apartamentul cu apă şi căldură, nu îmi sunt de folos, şi s-au oferit radiind de extaz să mi le scoată “gratis”. Este inutil să încerc să-mi explic ideea şi motivaţia lor, la fel cum este inutil să încerc să le explic lor ce sunt circumvoluţiunile şi cum lor le lipsesc.
Inutil este să mă mai agit şi să mă revolt la sfârşitul acestei zi pline de fenomene stranii. Pot doar să accept că a fost încăo zi în zona crepusculară.
P.S. Am re-sunat bărbatul vită [mascota autogării sin Suceava] şi se pare că l-am prins bine dispus, probabil proaspăt întors de la păscut [aseară l-am prins după ce dăduse lapte], şi mi-am comfirmat plecarea spre Iaşi. Există speranţă!














