Scriu mai rar, scriu mai greu, cred că sunt puţin îndrăgostită. În toată beatitudinea mea vă recomand următoarele piese pe care le ascult când iubesc şi pe care iubesc să le ascult. Succes:)
Lloro por ti
Wonderful tonight
I try
Scriu mai rar, scriu mai greu, cred că sunt puţin îndrăgostită. În toată beatitudinea mea vă recomand următoarele piese pe care le ascult când iubesc şi pe care iubesc să le ascult. Succes:)
Lloro por ti
Wonderful tonight
I try
De astăzi, vreau să inaugurez o nouă rubrică: “Cuvinte mari“, unde am să postez citate ale scriitorilor mei preferaţi sau [în general], vorbe de duh aparţinând diferitelor personalităţi literare. Feel free to comment upon them. Începem cu:
“Nici Dumnezeu nu ştie carte. Domnul nostru Iisus Hristos a zgâriat doar o dată nisipul cu degetul şi vântul i-a şters neîntârziat rândurile. A scrie înseamnă şi a domoli gândul, a-l confisca în forme pe care nu totdeauna le va şterge vântul cel bun, câte altele nu rămân în afara literei şi a cuvântului?” Petre Ţuţea
Îmi cer [oarecum] scuze pentru superficialitate posturilor mele anterioare, pentru lipsa lor de substanţă şi consistenţă [sună aproape gastronomic]. Se pare că în ultima vreme superficialitatea [ca termen şi ca stare a lucrurilor] îmi marchează din ce în ce mai mult cotidianul şi cugetul. Sunt [şi nu sunt] o persoană superficială.
Sunt superficială când vine vorba de ales persoana cu care vreau să fiu [după 300 de criterii, de la frumuseţe fizică – la gramatică impecabilă], superficialitate care dispare după instaurarea sentimentelor [uneori atât de puternice, încât nu trec mult timp după ce relaţia s-a încheiat]. Sunt superficială atunci când etichetez o persoană după prima impresie [din oare care snobism genetic, fiecare om pe care îl cunosc are un defect – cu care, am iniţial impresia, că nu voi putea niciodată să mă obişnuiesc. Nu sunt superficială în prietenii, în dialoguri argumentative, în [rarele] acte de caritate.
Universul [probabil nu doar cel care mă înconjoară] este unul superficial, având în centru cea mai superficială creatură: omul. De foarte multe ori când conştientizez că mă comport superficial, am impresia că fiecare animal care trece pe lângă mine pe stradă, mă priveşte compătimitor şi gândeşte: „Omul, specie inferioară”J
A trecut vara iepuraşi, şi îndată e gata şi anul, aşa că m-am gândit să fac o listă cu videoclipurile [muzicale şi nu numai] care m-au fascinat anul acesta [la care am râs, am meditat, am suspinat, etc]. Să începem cu “The Funny Ones”:
1. Femeia analfabetă [a classic]
2. Proasta pe care cade dulapul
3. The Irisbus project
Next, muzica care a stat la mine pe repeat în 2008 [am să trec aici piesele pe care le-am neglijat pe blog, dar pe care le ascult mereu cu plăcere. Şi deşi nu le mai adaug acum, semnificative pentru 2008 rămân şi Let Go - Paul Van Dyk, coloana sonoră de la Grey's Anatomy şi toată muzica de la Songs about me]
1. Some guys have all the luck – Imnul de la “The Very Shop”:D
2. In and out of love - un house care îmi place şi mie [şi care chiar e din 2008:))]
3. I’ll C U when U get there – piesă de care m-am îndrăgostit în camera 10 din C5:D
Last, but not least, the smart stuff. Chestiile astea chiar m-au făcut să meditez [cu greu m-am abţinut să nu postez din nou Sun Screen:D]
1. Drive safe
2. Beijing
3. The Black Hole
Sper că nu am încheia prea pesimist. Oricum a fost un an genial, sper doar ca următorul să fie şi mai şi. Dacă mai aveţi sugestii, puteţi continua lista:D
Cred că facultatea mi-a trezit nişte sentimente materne [îmbătrânesc]. Întâi căţelul CFR [Caimac], acum căţelul violet [Câine Mov] – pe care l-am adoptat dintr-un magazin second hand şi cu care intenţionez să dorm în Iaşi… Yeah this is me acting gay:D
Mereu am iubit câinii mai mult decât pe oameni şi mereu am susţinut că orice câine de pe planeta asta e mai deştept ca majoritatea foştilor mei iubiţi. Însă, cei mai deştepţi câini sunt cei din gări. Eu, creatură nocturnă, am decis să plec cu trenul de 4 dimineaţa, numai ca să găsesc o gară pustie, o vreme bacoviană şi pe Caimac. Caimac [astfel l-am botezat eu; aka spuma de lapte] este un căţel de talie mijlocie, bej, care poate fi găsit în gara Suceava [Burdujeni], şi care dă dovadă dă o inteligenţă incredibilă.
Patrupedul acesta a înţeles că poate să-şi câştige hrana prin drăgălăşenie şi privire de căprioară – doggy style. Pentru un schnitzel [e tot ce aveam la mine] Caimac a executat câteva comenzi pe care un câine hiper alintat de rasă le învaţă mai greu [a şezut, a dat lăbuţa şi a mers în 2 picioruşe] şi m-a condus până la tren. La fel ca acest fenomenal căţel, mai sunt sute în gările din România, care “lucrează” pentru ceva de mâncare şi o vorbă bună. Aşa că data viitoare când treceţi prin gara Suceava, aduceţi un schnitzel pentru Caimac. Vă mulţumesc:)
În caz că aţi uitat piesa sau solista, vă rog să le acordaţi câteva minute!
Nu e viaţa de student fascinantă [dacă întâmplător eşti student în fascinantul oraş]? Da ştiu că iar par că trec prin perioada aia lunară [a mea doar] când sunt veselă şi visătoare, dar chiar cred cu tărie în anii de facultate. Mi-a luat cam o săptămână să mă dezmeticesc [minimal] în legătură cu studiile post-liceale şi să conştientizez ce am început şi prin ce trec [şi voi urma să trec]. Dar come on, cine a trăit sau trăieşte prin perioada de care vă spun eu, ştie cum e şi cum oricât de înspăimântător e începutul [sau noul continuu şi concentrat], viaţa de student rupe [printre altele şi baraka:)].
In other news, mi-am dat seama [abia acum eu, mulţi alţii înaintea mea] că fratele meu moşteneşte gena artistică a familiei, şi scrie [la fel ca sora sa] un blog. Nu e rău pentru vârsta lui, aşa că dacă vreţi să-l încurajaţi daţi un click aici. Deasemeni am realizat ce fire tolerantă pot să fiu, apropo de postul meu trecut, şi cât de uşor îmi fac prieteni din diferite medii, cu diferite personalităţi [majoritatea foarte diferite de a mea]. Ca să nu mai spun că în ultima vreme sunt foarte tolerantă şi accept destul de uşor cerinţele şi nevoile celorlalţi.
Apropo de posturi mai vechi, mai ţineţi minte când vă povesteam de temerile mele? Păi întrebaţi-mă dacă nu trăiesc cu un clovn în casa [din Suceava]. Parazitul e în altă cameră, dar îi simt constant prezenţa şi privirea şi adrm foarte greu ştiind că dubiosul e acolo. Wish me luck guys:)