De pe 30.10.2008 ne mutăm [prietenii ştiu de ce şi unde]. Vom reveni cu povestioare proaspete, amuzante şi verzi din Iaşi. Succes în prima zi de facultate tuturor studenţilor [în special bobocilor] şi ne auzim cât de curând. Mulţumim de înţelegere! [Nu există "noi", sunt doar eu, dar sună mai bine:)]
Arhivă pentru septembrie, 2008
Camera cu cutii
I left my gems, my house, my car, and my home,
im leaving for a destination I still don’t know
somewhere nobody must have beauties at all.
and if you like this you can follow me so let’s go
Unii oameni îşi măsoară viaţa în ani, alţii în experienţe şi amintiri, eu îi estimez valoarea în cutii. Nu am crezut niciodată că îmi va păsa cât de puţin că părăsesc Suceava. Timp de un an nu am avut alt gând în cap şi acum în ajunul plecării la facultate, simt un nod în stomac şi o frică teribilă [nu de nou, ci de vechi; teama că s-ar putea să îmi fie dor, până la regret]. Am împachetat absolut tot ce a însemnat al meu din casă, şi ea a mea. 19 ani de viaţă devin 8 cutii, 3 valize şi o cameră încuiată cu cheie. Nu ai trăit cu adevărat până nu ai umplut cutii de carton cu amintiri, până nu te-ai mutat din casa în care ai copilărit, până nu ai părăsit copilăria. Poate că sună absurd [tind să exagerez zilele astea], dar şi în liceu [dacă nu şi în facultate] încă mai copilăreşti.
Momentan ştiu doar că trebuie să plec, că plec şi gata. Destinaţie necunoscută [expresie care sună mai bine pe muzică decât pe viu], timp limitat, greutăţi pe suflet şi în bagaje, despărţiri de tot. Nevoie de noroc, speranţe de bine, îmbărbătare de sine, succes! [pentru mine şi pentru cei care în perioada asta pleacă de acasă, hai prieteni să o facem şi pe asta, carpe diem!]
Păcălici
Câţi dintre voi nu v-aţi petrecut copilăria jucând tot felul de joculeţe gen “Ţară, ţară, vrem ostaşi!” sau “Urmărita” [bine, că pe asta o mai jucăm şi acum]? Pe lista cu jocuri care mă ţineau pe mine ocupată în anii prunciei, se află şi “Păcălici”, un joc simpluţ şi pe alocuri stupizel în care trebuie să faci perechi cu cărţile de acelaşi fel [cupluri el-ea, de diferite naţionalităţi,] şi să eviţi să rămâi în mână cu Păcăliciul.
M-am apucat aseara [azi-noapte pe la 00] să joc, cu cel mai bun prieten, un joc amical de Păcălici. Am jucat vreo 3 partide, deoarece orgoliul masculin insista să jucăm până câştigă el [sweet], şi am descoperit că Păcăliciul are o aventură cu vietnameza, sau vietnamezul e gay; negrii nu au naţionalitate, Păcăliciul e rasisit; şi că albanezul formează un cuplu mult mai reuşit cu mongoleza decât cu perechea lui conaţională;)
A fost un mod distractiv de a petrece una din ultimele mele seri pe pământ sucevean, damn ce repede trece timpul…
Dirty RDS
Deja se ştie ce noroc am la obsedaţi şi perverşi, şi cred că am prins drag de ei:)) Mai nou mă solicită pe odc şi vin prin RDS [ce coincidenţă], dar sunt manieraţi şi bine crescuţi. Pentru postul cu numărul 101, doamnelor şi domnilor: Boggdan!:D
<[RDS]BOGGDAN> deranjez?
<Subsemnata> nu
<Subsemnata> doresti ceva?
<[RDS]BOGGDAN> ma bucur
<[RDS]BOGGDAN> da
<[RDS]BOGGDAN> as dori…
<[RDS]BOGGDAN> daca vrei…bineanteles
<[RDS]BOGGDAN> sa vii pe mess sa imi tii de urat privindu-ma pe webcam in timp ce ma masturbez….
<[RDS]BOGGDAN> ce zici…
<[RDS]BOGGDAN> te tenteaza?
<[RDS]BOGGDAN> sau merg sub dus….s-o fac in intimitate?
<Subsemnata> 
)))
<[RDS]BOGGDAN> haide zi
<Subsemnata> succes:)
<[RDS]BOGGDAN> k
<[RDS]BOGGDAN> ms
<[RDS]BOGGDAN> poate next time…
<[RDS]BOGGDAN> o seara faina….
<[RDS]BOGGDAN> si…scuze de deranj…
<Subsemnata> na, sorry ca nu te pot ajuta:))))
<[RDS]BOGGDAN> nu-i nici o problema
<[RDS]BOGGDAN> ma descurc si singur….
<[RDS]BOGGDAN> era mai interesant in schimb cu spectatori
<[RDS]BOGGDAN> dar…na…
<[RDS]BOGGDAN> asta e…
<[RDS]BOGGDAN> nb…
<[RDS]BOGGDAN> si…vise umede
Twisted Humor
Acestea sunt preferatele mele, dar dacă mai vreţi umor dubios, încercaţi aici
Family Guy
Pe lista cu seriale la care mă uit cu sfinţenie se găseşte şi Family Guy. Dacă nu ştiţi cu ce se mănâncă, vizionaţi secvenţele de mai jos [am selectat preferatele mele] şi enjoy the series;)
Small talk
Am călătorit astăzi, un drum de 2 ore între mirificul oraş [Suceava] şi fascinantul oraş [my new nickname for Iaşi]. Am mers cu tatăl meu şi deşi teoretic nu împărtăşesc aceleaşi principii şi idei, am reuşit să port câteva conversaţii concludente [mă rog, pe cât se poate ajunge la o concluzie pe temele economiei şi politicii României, dar vorba mea "Cu ce ajută masele, discuţia noastră din maşină?"] despre ţară, Europa [în speţă Germania, sistemul lor de autostrăzi] şi meserii. Pe măsură ce treceam prin diverse sate, am ajuns să număr mai multe biserici decât şcoli, şi mai multe băi în fundul curţii decât vile luxoase [deci la noi sunt bani, dar doar pentru biserici şi luxul ţine doar de faţada casei, nu de unde îţi faci nevoile]. Religia iarăşi, pare să stagneze progresul mental al românilor, biserica ortodoxă interzice orice formă de religie politeistă dar promovează zeci de sfinţi gen Mina sau Foca [care te apără de foc sau foci, depinde de ce eşti ameninţat] şi nu realizează ipocrizia sistemului [Zeus din Olimp devine Dumnezeu, Hera ajunge Maria, Isus - Hercule (jumate om, jumate zeu, faze, faze) şi restul zeilor şi eroilor mitologici devin sfinţi şi apostoli].
Am mai discutat, cum spuneam, despre nomenclatură, şi am aflat [pentru vasta mea cultură generală] că iniţial cei care lucrează la vidanjare [nenea ăia care înoată în materiile fecale, când wc-ul face poc] se numeau iniţial “căcănari” [na scuze, dar cu asta umblă], dar că în prezent termenul se foloseşte argotic pentru oamenii care se supără uşor, nu ştiu de glumă sau sunt răzbunători [dar sincer, cum pana mea să fii vesel când zilnic te joci cu caca? logic că totul îţi pute (veşnic) şi eşti irascibil. nimeni în situaţia lor nu cred că se grăbeşte să ajungă la servici sau să fie angajatul lunii]. Dar întrebarea mea [despre univers] este alta, dacă cei de la Rosal primesc spor de ruşine, cei de la vidanjări ce spor primesc, un spor de c***t? Just asking:)
P.S. Postul trecut, absolut simbolic, nu spun eu nimanui ce sa faca, nu doar pentru ca stiu ca nimeni nu asculta pe nimeni, dar este si imposibil sa traiesti in cea mai mica masura cea a trait un alt om. Pace!
Iubindu-l pe Ştefan
Nu mi-a plăcut niciodată să îmi discut relaţiile, să îmi spăl rufele în public, să fiu o femeie din aceea care îşi sună cea mai bună prietenă în secunda 2 după ce iubitul a ieşit din casă, să povestească în detaliu cum şi-a mâncat el ciorba. De iubit însă, cred că am iubit de 2 ori în viaţă, o dată fără să ştiu şi o dată fără să vreau. Marea mea iubire [cu, să-i spunem "Ştefan"] s-a terminat prea repede in toate punctele de vedere: eu nu ştiam cu ce se mănâncă o relaţie şi mai aveam de crescut la capitoul ăsta, el era saturat de concept şi nu avea răbdare să mă înveţe. Magia s-a sfârşit sec, urât şi dureros [îmi place să cred că de ambele părţi, deşi nu am mai vorbit niciodată după aceea], cu zeci de întrebări la care nimeni nu urma să răspundă vreodată.
Timpul vindecă orice rană. Oricât suferi după ceva sau cineva, în timp trec toate. Nu m-am vindecat complet şi cu siguranţă am să-l iubesc [într-un fel] toată viaţa, şi oricât mi-aş cere iertare prin orice metode [pentru că ştiu şi vreau să cred că eu am greşit în totalitate - este o formă de idolatrizare a persoanei iubite, care nu are voie să aibă defecte din moment ce o iubeşti] nu voi primi răspuns, sau iertare. Îmi cer scuze pentru nota gay a acestui post, promit că Green Girl revine, dar pont: Nu luaţi prea în glumă conceptul de iubire, chiar este pentru toată lumea şi niciodată [dar niciodată] să nu credeţi că ce aveţi vi se cuvine [ziceţi merci lui Dumnezeu, sau Buddha sau celui pe care îl veneraţi voi] şi luptaţi chiar şi anticipativ să păstraţi ce aveţi! Succes:)
Ne distrăm puţin:)? [part 2]
Pe 17 iulie a.c. am postat asta . Între timp s-au mai adunat tot felul de termeni comici pe care lumea îi tastează şi ajunge la mine. O parte sunt noi, o parte sunt cateva [sute] de variaţii pe tema filmărilor sub fuste; am încercat astăzi să le categorisesc minimal. Enjoy!
faze comice cu scuipat [mâncate-ar mama (ta) de scârbos]
cocalar intelligent [nu există şi nu găsiţi aici]
vecina sugatoare [mda=)), orice fata ... e vecina cuiva:))]
bum bum beata lyrics [hitul verii?]
intorsul capului dupa femei [duce la ruptul gâtului prin canale]
nu dorm [îmi pare rău pentru tine, bea lapte]
ma cheama naiba sa te aleg [spune-i că mai durează]
cand fumezi verde [în princiupiu când ai şi când nu te vede poliţia]
Şi acum ciclul cu fustele:
vantul si fustele [varianta meteorologică]
faze comice cu fuste [varianta umoristică]
filmat sub fusta [varianta gay]
filmate sub fusta [varianta incultă]
filmate pe sub fuste [varianta academică]
www,filmate.sub.fuste [varianta hackerului]
filmata sub fusta free [varianta la ofertă]
femei filmate sub fuste [varianta misogină] …. OOOOF Obsedaţilor:)
Liceenii Crash’N'Burn
Nu am avut niciodată nici cea mai mică inteţie să fiu un om normal şi m-am ferit de mediocritate până a devenit un automatism [ştiu să merg pe bicicletă, să înot, să ies din tipare]. Nu am purtat niciodată hainele pe care le impunea o modă de sezon, nu mi-a păsat de ce a zis lumea şi am plecat din liceu cu o imagine clară: am fost fata cu fustele prea scurte şi aşteptările prea mari, fata cu tocurile prea înalte şi standardele prea joase.
Ce facem în liceu ne urmăreşte toată viaţa. Experienţele şi amintirile din mediul pre-universitar se întimpăresc pe circumvoluţiuni şi bântuie ani la rând. Prietenii buni făcuţi în liceu, rămân cu acest statut pentru totdeauna [în cazurile fericite, dar nu utopice, în care societatea nu poluează mintea individului]. Iau cu mine din liceu tone de bileţele [strămoşul celulozic al messengerului] pe care scriam mai mult decât în maculatoare; zeci de piese pe care le asociez instant cu zeci de nopţi în discotecă şi zeci de dimineţi mahmure de după; o uniformă nepurtată şi nescoasă din dulap, pe care în căte zile nu am îmbrăcat-o – în atâtea zile am trăit.
Mai iau prieteni [probabil mai mulţi băieţi decâte fete, şi probabil mai nebuni decât media] cu care am râs mai mult decât am plâns şi am plecat de la ore mai mult decât am făcut prezenţa. Prieteni cu care aruncam ghiozdanele pe geam şi împărţeam aceaşi insignă. Nu regret nimic după 4 ani de liceu, decât că renovează acum clădirea, că văruiesc peste amintirile noastre şi vopsesc peste amprentele noastre de pe bănci:)
