Mustbegreen’s Weblog

      Sunt din ce în ce mai mândră de fratele meu [Leo, 11] care nu numai creşte pe zi ce trece, dar devine din ce în ce mai smart şi mai funny [noul stil abordat de el, ironic-răutacios îmi aminteşte de mine]:D Astăzi am petrecut o zi super în  compania sa, după ce desigur am avut una din micile noastre dispute matinale. Subiectul de astăzi [şi de o săptămână] a fost, citez :”Incompetenţa ta [a mea] şi faptul că nu reuşim să cooperăm cu succes. Dar lasă că iar rezolv eu tot”. Discursul lui [chiar aşa vorbeşte el la 11 ani, e genial dracul] a pornit de la incapacitatea mea de a mă trezi mai devreme de 12 şi de a mă duce la bazin pentru a ne face abonamente [long story].

      Până la urmă chiar a rezolvat el tot şi am plecat împreună la cumpărături în semn de pace şi prietenie. Am mers la Kaufland, unde, de cum am intrat, Leo a simţit nevoia să se urce în cărucior – argument:”Nu sunt prea mare să mă sui”:| Oh but you are. Şi s-a pus jivina [de cca 50 de kg] în cărucior. Am împins prin magazin până am făcut febră musculară în timp ce el cânta şi dădea ochii peste cap, şi-mi spunea:”Ce tare că toţi cred că sunt handicapat”. Chiar mi s-a părut şi mie distractiv mai ales că nimeni nu ne-a zis nimic crezând că e un băieţel bolnav.

      Ştiu că nu este frumos sau intelgient ce am făcut noi astăzi, dar recomand împingerea unui cărucior în care se afla o rudă grea, ca sport de întreţinere. Recomand şi înotul dar asta e altă poveste, pe care am să vă o prezint într-un episod viitor. “Sprite – Vorbeşte liber!”, reclamă creată de Leo [don't ask]:)