Mustbegreen’s Weblog

      Trist dar adevărat. Am constatat astăzi că s-au cam dus anii tinereţii mele. Lăsând la o parte numărul tot mai mare de copilaşi [de 11-12 ani, prieteni cu fratele meu] care mă salută cu “Săru’ mâna!”şi care mă tratează ca pe o mamă [faze gen: leagă-mi şireturile, repară puiul de vrabie rupt, bate-l pe Ionel că a scuipat]; mai nou văd că am succes şi la puştii de 14-15 ani. Micii prădători [cum îmi place mie să-i numesc] au căpătat un interes ridicat faţă de mine, nu pricep de ce, dar mă amuză copios.

       Veneam astăzi de la piaţă [da, eu şi 3 oameni de pe glob încă mai mergem la piaţă] şi când ajung la scara blocului 2 prunci [mici prădători] m-au salutat rânjind dubios. M-am uitat lung la ei [nu i-am recunoscut] şi am dat să intru în bloc. Atunci a urmat intriga: unul din ei a zis “Eşti frumoasă”. Recunosc nu m-a deanjat [na orgoliu feminin] dar mi-a venit aproape instantaneu în cap expresia “Aş putea să-şi fiu mamă” [defapt este biologic imposibil dacă ei au în jur de 14 şi eu în jur de 20, dar era cool senzaţia]. apoi m-am simţit old:)

        Am râs în sinea mea de micii prădători şi am intrat în bloc. S-a auzit din spate un vag “Te-ai supărat?”, dar am preferat să las linişte. Nu sunt eu iniţiatoare de prunci în artele discuţiei cu o fată şi chiar mă simt bătrână pe lângă ei, care fac totul să pară atât de uşor şi superficial. Singura diferenţă între noi este că ei mă văd ca pe o “gagică bună” [sau care este terminologia generaţiei lor] şi eu îi văd ca pe nişte copilaşi, din care vreau şi eu unul într-o zi. Oh yes, I’m old:D