Mustbegreen’s Weblog

După ce am amânat excursia pe meleaguri mai insolite [pentru sfârşitul săptămânii în curs] am decis să-mi însoţesc rubedeniile la un grătar „în familie”. Ideea de a sta pe aceeaşi pătură cu bunici, străbunici, mătuşi şi Black Dog, recunosc mi-a dat emoţii. Dar se pare ca eu sunt cea depăşită, nu ei:)

Printre punctele culminante ale zilei [şi da, povestea asta are mai multe] se numără cel în care vărul nostru [al meu, al fratelui meu şi al Black Dog-ului] a rătăcit telefonul în iarbă. În spirit de familie am pornit cu toţii în „căutarea de comori” şi am răscolit vitejeşte 2 km pătraţi de iarbă de 30 de cm. Eroul [desigur] a fost superstiţiosul meu frate, care după ce a întors o cană cu gura în jos [precum ştia el din bătrâni], a găsit mobilul. De aici pe lângă numeroasele felicitări, fratele meu a primit noi porecle precum Cană-Boy, Cănosul sau Căneanul, băiatul cu super-puterea de a găsi orice cu ajutorul unei căni.

Dacă nici acum nu v-am convins de unicitatea familiei mele, aflaţi că după câteva păhărele de vişinată, străbunica [de 89 de ani] a cântat la mulţi ani „echipei” [don’t ask] şi câteva romanţe de pe vremea ei. Black Dog a căzut în pârâu, el fiind mai orăşean ca noi toţi şi mai neobişnuit cu viaţa necizelată de la ţară.

Eu am stat pe margine şi am ascultat conversaţii a la sat de unde am învăţat câteva regionalisme de care am să mă folosesc cu siguranţă: jită-vacă [nu vă gândiţi la Jică, deşi există o legătură în plan afectiv], reţî-raţe [preferata mea], chicat-căzut [old school] şi cizdă [but you all know this one]. M-am simţit surprinzător de bine şi cică mai urmează unul same time next week, de la care nu cred că am să lipsesc.

În final vă spun şi cireaşa: Prietena strabunicii, e din Polonia şi o cheamă Milka. Asta nu e tot, era îmbrăcată în mov la grătar [what are the odds?] şi cânt fratele era să o lovească cu o minge i-am spus mai mult sau mai puţin ironic :”Nu o atinge, că se face aerată”.Succes!;)