După multe încercări de a rămâne calmă, răbdătoare şi pacifistă, au cam început să mi se termine resursele de bunătate. Încep să mă gândesc foarte serios la răzbunare, dar nu neapărat pentru toate lucrurile urâte care mi s-au făcurt şi s-au adunat în timp, ci şi la lucrurile care nu mi s-au făcut: gen nu prea mi s-au cerut scuze după fazele respective.
Din fericire am o capacitate foarte mare să calc pe cadavre când îmi doresc ceva. Şi se pare că este o etapă inevitabilă în viaţa tuturor, aceea când o facem meritat sau nemeritat, o facem bine sau rău, egal sau înzecit, dar ne răzbunăm. Pisica blândă zgârie rău se spune în popor. Eu rectific : Fata răbdătoare şi de treabă face rar faze, dar când face o fază o face de proporţii nucleare 
Dar întrebarea rămâne: merită sau nu? Că distractiv sigur e 
ucshiva said,
iunie 3, 2008 @ 7:41 am
Ce ? Sa te razbuni ? Cum mama naibii sa nu merite ?! Orice om merita sa-i simta dulcele gust.
si in moduri repetate, daca e nevoie
doma said,
iunie 3, 2008 @ 11:48 am
merita sa te razbuni…dar apoi poate o sa regreti…so…think well before u act…
nokia 6500 said,
iunie 10, 2008 @ 9:27 am
O fi el distractiv..dar oare pe cine o sa mustre constiinta dupa? Ca sigur nu pe victima…so…hai sa ne gandim de doua ori inainte sa ne bucuram de dulcea razbunare