Mustbegreen's Weblog

       Zilele astea mi-am propus solemn să nu mă supăr, să nu mă stresez, să nu-mi fac griji, să fiu chill. Am acceptat ideea despărţirii de trecut şi de unele iubiri. Nici la vot nu am mers, că cetăţeanul turmentat din mine şi-a spus cuvântul :”Eu pentru cine votez?”, şi dacă nu am ştiut şi cel mai important nu m-am simţit cunoscătoare de cauză am zis pass. Şi am reuşit să păstrez ziua la un nivel minimal de stres, până când…

      Am ieşit cu amicul Black Dog în una din zilnicile noastre promenade prin mirificul oraş. Şi stăteam noi calmi la o trecere de pietoni când apare un “el”. Un “el” reuşit chiar, care pe lângă fizicul acceptabil avea o calitate demnă de luat în considerare: băgarea în seamă la câine. Amicul Black Dog care se ştie că este răguşit de câteva zile, m-a lăsat pe mine să discut cu el-ul. Man-ul m-a întrebat câte în lună şi în stele despre Black Dog, până chiar m-a făcut să-i zâmbesc cu 0% scârbă. Dar, pentru că tot ce e bun e probabil imaginat, în finalul conversaţiei despre cane corso, el spune :”Păcat că eu am găsit doar pe auriu”

    Ce-ai făcut mă? Mă cocalarule, mă ţii de vorbă despre labradori mă? Go away şi lasă-mi şi amicul cane corso. Dar am preferat să tac, pentru că nici măcar un băgător de seamă necunoscător nu mă poate scoate din starea mea de pace din aceste zile Cum ar spune Watee :”Pace!”, cum aş spune eu :”Succes!”