Arhivă pentru iunie, 2008

Umor morbid

Mă plimbam ieri prin Suceava [oraşul în care se întâmplă zilnic ceva dubios] şi trec, în drumul meu, pe lângă o biserică unde avea loc o slujbă de înmormântare. Clar nimic de râs [oare?]: oameni în negru, cruci, etc şi tipii de la pompe funebre. Eu am prins momentul în care cei care lucrau la pompe funebre au început să se certe lângă dric. Aceasta a fost discuţia, parantezele sunt gândurile mele:

Tip1: Mă la naiba, numai pe ăsta l-ai adus? [ce e ăsta?]

Tip2: Dar ce are ăsta? [stupizilor, ce e ăsta?]

Tip1: Nu vezi că nu e bun, nu încape! [mortul?]

Tip2: Încearcă, ieri încăpea [oh shit]

Tip1: Trebuie altul, du-te şi adu altul [loool]

Tip2: Na hai că mă duc, dar durează [cred şi eu]

Tip1: Hai mă, ce o să zică oamenii ăştia dacă nu este bun? [ha ha ha, clar]


Asta îmi aminteşte de alţi geniali şi o babă cam hienă :D:

Comentarii (13) »

Sondaj

Răspundeţi vă rog: Dacă astăzi [sau mâine, treacă de la mine] este ultima zi a vieţii tale [ai certitudinea că aşa este] cum alegi să o trăieşti? Ce ţi-ai dorit mereu să faci până mori sau ce ai avea tupeu să faci în cazul în care nu vei da niciodată socoteală pentru acţiunile tale? Să vă văd :D

Comentarii (21) »

Costică, dormi?


De când mă ştiu, am fost cam pasăre de noapte. Deşi vremurile discotecilor şi petrecerilor până în zori au apus [temporar pe perioada bacului], vechile obiceiuri nocturne s-au păstrat. Primul pe lista lor, este telefonatul noaptea la diverse persoane cu care am mai multe sau mai puţine de discutat.

Oricât de mult ar ţine la mine, oamenii care îmi răspund răbdători şi la 00, şi la 01 şi la 02, şi la 03[!]; au limite şi ajung [vrând – nevrând, dar la un punct dorindu-şi cu ardoare] să-mi zică vorbe de duh. CNA-ul nu-mi permite să reproduc aici acele vorbe pline de tâlc, dar îmi lasă mână liberă în a înşirui o parte din lucrurile super interesante pe care le poţi afla de la prietenii mei, proaspăt treziţi din somn. Astfel:

Vecinul mult iubit, Jică îţi va spune [precum mi-a spus mie la 23:48] că la el este ora 00:48, deşi locuieşte în blocul vecin; şi că el a mutat intenţionat meridianul între cele două blocuri ca să doarmă mai mult. Tot el va susţine la ora 02 că dacă îl mai suni la 4 dimineaţa să te cerţi cu el, citez: „o să te ia naiba!” Deasemeni va nega cu vehemenţă că este nervos deşi va închide telefonul după primele 3 apeluri :D

Leul de oraş, animal în aparenţă nocturn şi neînfricat de absenţa luminii solare, va răspunde în şoaptă [şi din baie] la 01 noaptea şi te va ruga să nu mai suni atât de târziu pentru că [probabil] merge la vânătoare când se crapă de ziuă şi are nevoie de forţă :)

Cât despre Watee, ea lecuieşte sunătorul obsedat înainte ca acesta să apese măcar tastele cu seaca replică „nici să nu te gândeşti să mă suni, pace” :P

Ce mă fac eu fără comunicare nocturnă? Să ajung oare să dezbat probleme de interes mondial cu Black Dog? Să mă culc? Sau să mai sun o dată la Jică? ;)  Succes!

Comentarii (15) »

De ce Verde?

Pentru că de ceva timp lumea mă tot întreabă :”Ce ai tu cu culoarea verde?” am decis să explic acum - aici, ideea de bază.

Eu mă definesc prin această culoare [culoarea cu cele mai multe nunaţe din natură – fapt dovedid şţiinţfic şi posibil culoarea cu cea mai mare răspândire în natură] deoarece printre multele ei simbolistici, ea reprezintă viaţa, optimisul, pacea, tinereţea [şi eu sunt o creatură extrem de vie şi veselă, care face uneori prea multe pe care le pune pe seama nebuniei tinereţii].

O altă trăsătură [poate cea mai profundă] a culorii verde este locul său în natură. Verdele e plasat între roşu [iad] şi albastru [rai]. Atât timp cât eşti înconjurat de verde trăieşti, pentru că dacă ai ajuns în una din celelalte locaţii e prea puţin probabil că mai eşti viu :D Înconjuraţi-vă de verde, că are şi bune şi rele, dar să nu uităm că produce oxigen ;)

Ce am eu cu culoarea verde? Simplu, o aleg pentru că eu aleg să fiu vie, veselă şi veşnic tânără! :P

P.S. Se mai simte cineva Verde azi :)?

Comentarii (23) »

Cocalarul novelist

Se pare că romanul meu a stârnit multe controverse şi cocalari dornici de afirmare. Stăteam ca omul pe messenger şi conversam cu un amic inteligent, când se bagă în seamă un personaj pe care eu l-am mirosit că ar fi manelist. Deşi după ce mi-am cercetat memoria mi-am adus aminte de un personaj care ar încerca să facă din astea, şi care acum şi-a luat un alter ego. Personajul în cauză şi-a dorit iniţial să-l pun pe blog, acum vrea în roman, hai să îl fac cunoscut măcar aici şi măcar pentru amuzamentul maselor:
martinelex: sal
Subsemnata: buna
martinelex: ce faci ?
Subsemnata: stau pe net
Subsemnata: ne cunoastem?
martinelex: eu sunt unul garcica
martinelex: garcica ma cheama
Subsemnata: si doresti ceva?
martinelex: da
martinelex: vreau sa apar si eu in romanul tau
martinelex: ca personaj principal
Subsemnata: toate roulurile sunt deja ocupate
martinelex: dar te-ai putea inspira din viata mea
martinelex: ne putem intalni
martinelex: si am sa iti povestesc
Subsemnata: nu multumesc
Subsemnata: sunt foarte ocupata, chiar nu am timp de astfel de conversatii
martinelex: nici macar un rol mai secund acolo
martinelex: ?
Subsemnata: pa
martinelex: te-as fi putut face mai cunoscuta ca Sandra Brown
martinelex: adica te -as fi putut ajuta
martinelex: cu niste idei
martinelex: dar nah
martinelex: o zi buna
martinelex: fa
De mare efect acel „fă” final, ăla poate intră în roman :D

Comentarii (10) »

Mostra

„[...] În ziua următoare se ţinuse de cuvânt, nu îl sunase, nu îl căutase. Nici măcar nu îşi făcuse griji în legătură cu venirea lui. Avea iar încredere în el, o încredere nefondată precum era şi conştientă, dar nu avea de ales, trebuia să aibă încredere în C. dacă vroia să fie fericită. Singurul gând care o făcea fericită în zilele de după, era fericirea lui şi tot ce putea să facă ea pentru ca C. să nu sufere. [...]”

Acesta e un fragment din ceea ce „scriu” acum, şi ceea ce cred că voi denumi „The Day After”[titlul original]- „Ziua de după”[traducere]. Succes la aruncat cu păreri în mine! :)

Comentarii (7) »

S-a aprins beculeţul[?!]

După ce am citit şi am învăţat intens pentru bac, am ajuns la concluzia că vreau şi eu să scriu un roman. Aştept sugestii pisoiaşi ;)

17.06.2008 - Pentru că nu am înţeles nimic din commenturile voastre [adică dacă să scriu, despre ce, de ce să mă apuc de scris, etcetera], am decis să mă bag la roman, sau la nuvelă, la schiţă, ce o să iasă [exclus basm cult]. Stay tooned, următorul post, va fi un preview, un fragment din capodopera mea. ;)

18.06.2008 - “Oferă cineva o idee de titlu? For the record cartea e în proporţie de 80% inspirată din viaţa mea [dacă sunteţi cuminţi, apare şi Black Dog] şi deşi tratează probleme realiste, abordarea este preponderent ironică. Stau prost cu inspiraţia ziua, deci scriu noaptea şi cea mai mare „enigmă” so far e titlul. Care nu cred că poate să fie eponim, în fond şi numele personajului principal e dificil de stabilit :D

Comentarii (8) »

Party Animals!

Din ciclul „Rupem baraka”, episodul 3 „The Sleepover” :D

Anul acesta [2008] deoarece ziua mea de naştere pică în timpul examenului de bacalaureat am decis să-mi mut ziua [da, pot!]pe 13, vineri. Nu ştiu dacă chiar îmi doresc să fiu născută într-o vineri 13 dar cu cifra 13 sigur am avut mereu un fetiş. Aşa că m-am apucat eu de pregătiri pentru mini-party-ul de vineri seara. După ce am achiziţionat o cantitate de alcool pe care bărbaţii din 3 generaţii ale familiei mele nu ar putea să o bea în 2 zile, am chemat fetele la mine J

Lary şi Watee s-au prezentat la ora de scadenţă şi am început operaţiunea S.L.E.E.P.O.V.E.R. În puţinele dar utilele ore în care am stat împreună, noi cele 3 fetiţe ne-inspirate [long story here] am făcut următoarele: am jucat bolţ [şi am pierdut toate 3, pentru că după 4 ani de profil uman am uitat ce este un multiplu de 7], am dansat pe manele [dar cum nu am manele nicăieri în casă sau în grila de programe, ne-am rupt pe muzica de pe VH1], am făcut poze [tone de poze: spontane, forţate] şi l-am sunat pe Jică [vecinul meu suprasolicitat şi ocazional insolat].

Conversaţiile mele cu Jică-ul trezit din somn au fost chiar profunde, conversaţia lui cu Lary a rămas însă în istorie. Pe lista de lucruri pe care i le promitea Lary lui Jică, s-au numărat „biscuiţii”. Astfel, după ce s-a sfârşit apelul s-au născut dilemele:

Subsemnata: Măi, de ce i-ai zis că dacă vine avem biscuiţi să-i dăm? De unde scoatem biscuiţi?

Lary: Vai chiar, nu avem biscuiţi, dacă vine şi cere ce facem?

Watee: [pe un ton filosofal] O să dăm ciocolata jos de pe prăjiturele şi gata avem biscuiţi. [aplauze!]

Seara memorabilă s-a încheiat oficial la 3 dimineaţa şi neoficial la 11 la prânz J I love you girls, vă mai aştept la Night Club Green Girl! Succes şi somn uşor Jică :P

Comentarii (3) »

Nu mă mai trageţi pe dreapta!

       >> În urmă cu cca. 1 lună m-a oprit o maşină de poliţie pentru că traversasem pe roşu împreună cu Black Dog. Poliţist tinerel, băgător de seamă, mâncător de gogoşi etc…<<

       Astăzi după 3 ore de examen la engleză [Cambridge] dat pe o super căldură mă îndreptam spre casă cu o doză de bere luată de la un magazin situat foarte aproape de blocul meu. Şi ruptă de sete cum eram, deschid berea, duc la gură şi pac apare maşina poliţiei pe trecere şi armăsarul şăpcos scoate capul pe fereastră… Conversaţia care a urmat a fost ceva de genul:

Garcea: Domnişoară!

Subsemnata: privire tâmpă [who eu?]

Garcea: Nu ştiţi că nu aveţi voie să consmaţi alcool în locuri publice?

Subsemnata:[cum, nu sunt la mine în sufragerie, oh shit iar mi-a dat cu eroare] Nu…[şi mai iau o gură de bere]

Garcea: Păi aţi aflat, deci nu mai beţi

Subsemnata: Ok [şi mai beau o gură]

Garcea: Dar sunteţi majoră?

Subsemnata: [nu, am 9 ani dar iau vitamine]Da [doh]

Garcea: Pot să văd actele la control?

Subsemnata:[bre nu mă ...] Da, poftim [şi scot buletinul]

Garcea: Mda, păi de data asta vă las să plecaţi doar cu un avertisment

Subsemnata: [great, te pun pe blog ciumpalacule] Mulţumesc [şi mai iau o gură de bere..]

     

       Deci, da :D Încă o zi din viaţa mea. Genial :) Succes! Şi mai iau o gură de bere ;)

P.S. Bine că nu eram cu Black Dog, că-l punea să sufle în fiolă, să meargă în 2 labe pe o bandă, să numere descrescător de la 10 şi eventual îl lua la secţie pentru anchetă :P

 

 

 

Comentarii (6) »

Wear Sunscreen!

      >> în urmă cu ceva timp am postat pe blog videoclipul piesei Sunscreen [de Baz Luhrmann] cu intenţia de a vă face şi pe voi să vedeţi lumea pozitiv [cum încerc eu şi cum de cele mai multe ori îmi iese] dar să vă şi determin să utilizaţi produse cu factor de protecţie solară…<<

      Băieţei şi fetiţe scoateţi un creion şi o foaie de hârtie, discutăm astăzi despre insolaţie :) Definiţia ştiinţifică a fenomenului: Insolaţia este un accident provocat de căldura excesivă sau de radiaţiile solare. De cele mai multe ori, insolaţia apare atunci cînd stăm mult timp cu capul descoperit în soare puternic. Bun, până aici toate bune, medicale şi frumoase. Deci Jică, când stai ca foca în soare [absolut nicio legătură cu animăluţul arctic care sigur nu stă la soare până ia foc şi care sigur sughite acum] capşorul tău se încinge şi se insolează. Asta logic că se poate evita, dar dacă se întâmplă să vă expuneţi prea mult [cum au făcut şi Jică şi Lary, simultan şi respectiv] atunci: Primul lucru pe care trebuie să îl facem este scoaterea victimei de sub acţiunea razelor solare. Orice măsură de prim‑ajutor este ineficientă dacă victima nu stă la un loc umbros şi răcoros. [cu alte cuvinte: da-te bre din soare la naiba, treci mă la umbră!] Aplicarea de comprese cu apă rece la nivelul capului va reduce edemul cerebral [scoate batista din buzunar sau torpedou, bag-o în apa din baltă şi dă-ţi pe frunte până te simţi mai fresh] De asemenea, victima nu trebuie băgată în apă rece, pentru că i se poate provoca un stop cardiorespirator [dar să nu te împingă păcatul să te scalzi în apa din pârâu că ai să cheri] :D

     În concluzie fetiţe ş băieţei, insolaţia nu e bună, e câh! Staţi mumos la umbră, în casă, în maşină, în toalete publice, dar nu la soare că vă pârliţi. Hai wear sunscreen, indubitabil :D Succes!

Comentarii (5) »