Mustbegreen’s Weblog

         Numărătoarea finală a început, în mai puţin de 2 luni eu şi alte mii de suflete nenorocite vom da examenul care încheie glorios poate cea mai tare perioadă a vieţilor noastre româneşti [liceul], pe numele său de alint: Bac-ul. Aprope mi-a venit să plâng în urmă cu 3 zile când într-un moment de visare mi-am promis solemn să plec de ziua mea la mare anul acesta. “Să mori tu!”, m-a trezit vocea raţiunii mele şi a continuat “Bac-ul începe de ziua ta, looser”  [aici a urmat partea cu plânsul]

        Extraveralul, prietenul meu cel mai apropiat şi intim m-a calmat şi de această dată, pentru a-mi putea relua activitate cerebrală fără alte întreruperi, ba poate chiar pentru a mă apuca de nişte variante la unul intre subiectele alese de mine dintr-o gamă ultra vastă. [Grupul oamenilor dependenţi de extraveral salută Zapp Share Free!]

       Vreau să fiu foarte puţin de treabă şi să asigur copilaşii speriaţi din clasele a XII-a că bacul nu papă oameni şi nu a murit nimeni [cel puţin aşa cred :-?]când a ratat o probă. Urez bine cunoscutul meu “Succes!” celor care pe 23 iunie vor spune o rugăciune şi vor extrage o variantă la limba română. 

       Cineva [probabil mai deştept ca mine, deşi contestabil] a debitat următoarele: ”Cugeţi deci exişti, exişti deci trebuie să dai bacul!”. Pam pam, inevitabilul subiect după naşterea [botezul şi tăierea împrejur] a blogului meu, este => The BAC! De ce inevitabil? Pentru că relaţia mea cu iminentul examen este aproape religioasă [doar moartea ne va despărţi].