Mustbegreen’s Weblog

    Înainte de a începe să debitez pe tema cu iubăreala, ţin să fac câteva completări la post-ul  precedent:

1. Stilul meu este unul profund ironic, nu vă cer să nu-l luaţi în serios, dar nu cred ca este cazul să luaţi mot à mot fiecare cugetare

2. Nici nu trebuia să fac această precizare pentru că nu cred că este problema mea dacă unor cititori le lipseşte simţul umorului, sau [precum spunea o bună prietenă de a mea] “îl au selectiv”

       Continuăm:

       Dragostea este poate cel mai haotic lucru din univers, cel mai imposibil de controlat sentiment şi [mai nou am ajuns să cred şi asta] cea mai distructivă forţă, nu neapărat provocatoare de pierderi materiale cât distrugătoare de caractere şi minţi lucide. Una din credinţele mele de bază este că toţi suntem gay în esenţă, dar numai la unii sau doar uneori această trăsătură devine definitorie. [De reţinut: Nu gay as in a întreţine relaţii cu persoane de acelaşi sex - nu am nimic cu opţiunile nimănui; ci gay = lucruri, gesturi, cuvinte pe care atunci când le folosim par atât de stupide şi de nedemne încât stârnesc râsul, mila sau adesea greaţa stomacală]

      Dragostea devine gay atunci când după ce te adresezi persoanei pentru care nutreşti sentimente calde, cu “pui”, “baby” sau “pisoi” [merge si "şobolanule" dacă e spus cu afecţiune], începi să faci “gesturi romantice”. De ce pun această sintagma în ghilimele? Simplu: pentru că mirificul secol XXI ne-a adus pe lângă tehnologii superioare şi leacuri pentru bolile ancestrale, şi metode noi de a ne umili. Exemplu absolut aleatoriu şi sub inpiraţia de moment: Să zicem că o fată se ceartă cu iubitul ei. În 1600 ea avea de ales între a trimite o scrisoare redactată cu o pană de gâscă şi tuş negru, sau de a compune o odă, un poem închinat perfecţiunii lui. Lame nu? Oare?  În 2008 ea are de ales între a lasă un offline, a scrie între 4 şi 30 de sms-uri în  care să ajungă să se contrazică singură de n ori, a scrie minim 2 mailuri din aceaşi cauză, sau [varianta mea preferată] să-l aştepte noaptea în frig în faţa uşii de la bloc, sigilată în prealabil cu interfon, în timp ce el masculul feroce al secolului XXI face ture de cartier cu maşina lui super tunată şi nu o bagă pe Julieta contemporană în seamă.

     Dragostea ne face să facem lucruri prosteşti, să ne umilim peste măsură… Nu pot [deşi mi-aş dori enorm] să condamn sentimentul acesta omniprezent, dar pot doar să îl asigur pe masculul indecis din zilele noastre că deşi Julieta anului 2008 se fardează excesiv, poartă blugi, ocazional înjură şi îl sună poate prea insistent, dragostea ei este la fel de pură  şi gay ca în urmă cu 400 de ani, poate chiar s-a mai intensificat în timp, ca deh, Romeo are acum Honda;)

     Make love not war, make sex not love! Succes porumbeilor!

    P.S. Faza tare e ca sunt in love deci I might be gay, prietenii ştiu de ce!