Mustbegreen’s Weblog

       Poate că blogul face azi o lună, dar o perioadă lungă şi frumoasă din viaţa mea se încheie. 4 ani de liceu şi 19 ani de viaţă s-au scurs incredibil de rapid dar nu degeaba şi nu înainte de crea tone de amintiri superbe. Am iubit, am râs, am plâns, ne-am certat, ne-am împăcat, am jurat că nu mai facem şi am luat-o a doua zi de la 0 că aşa suntem noi şi aşa alegem să ne trăim viaţa

      Pregătirea mea pentru bac e şi pregătirea psihică pentru o despărţire iminentă de trecut. De aceea:

Harap Alb - îmi aminteşte de mine, de felul în care am trăit în 1 an câţi alţii în 7. De defecte, de calităţi, de greşeli, de revanşări, de prieteni care te ajută, de finaluri fericite, de Cyp

O scrisoare pierdută - de glume, de jocuri, de râsete până te doare burta, de Costy

Moara cu noroc - de schimbare, de principii, de lucrurile cu adevărat importante în viaţă, de Lary

Ion - de dorinţa de reuşită, de speranţă, de încrederea în propriile puteri,  de Izi

Moromeţii - de familie, de tărie de caracter, de sprijin, de iertare, de Leo şi

Enigma Otiliei - de inocenţă, de tinereţe, de reverie, de Watee

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război - de iubire, de amintiri, de frumuseţea vieţii,  de 2xŞ

     După ce am văzut aceste două commenturi la postul anterior [ watee spune: poezia imi da un fior gen ew din cauza cuvantului “soricica”. sandra ai vocatie, am mai vorbit noi de afacerea cu manele. DOOMy spune: Hai ca am eu numaru lu gutza ], am luat următoarea decizie:

    Mă apuc de manele! Nu are cum să dea greş această incredibilă idee [dar vai e chiar a mea] Şi nu mă apuc singură desigur, îmi iau prietenii în trupă. Rolurile le împart astfel:

   Eu [cu nume de scenă Julieta Fantastică] am să fiu vocea de milioane, şi am să cânt versurile mele originale şi arhicunoscute şi apreciate de publicul larg.

  Watee [D.J. Watee de la Suceava] la platane, va face negative parazitiene cu influenţe CTC.

  Larisa [Larysuca minune] va dansa lasciv pe maşinile din parcări şi va apărea în toate videoclipurile.

  DOOMy [Leul Nou aka RON] mă va acompania la acordeon, el fiind multitalentat şi deasemeni se va ocupa de tot ce înseamnă publicitate şi promovarea brandului.

  So dragi prieteni, ne băgăm?

       Fix când credeam că în sfârşit trece o zi fără să păţesc [să aud, să fac, să gândesc] ceva ieşit din comun, am primit un telefon de la o bună prietenă de a mea aflată în tren, pe ruta Suceava-Iaşi [Irisbus va completa cu detaliile necesare]. Fata alarmată m-a informat că de la plecararea din gara suceveană, împarte compartimentul cu un şoarece

      Normal că eu sunt persoana cea mai potrivită să asiste pe cineva care are probleme cu rozătoarele, eu [se ştie] la rândul meu fiind trecută prin situaţii limită cu un şobolan ;) Mi-am sfătuit prietena să scape de vecinul [de compartiment] prin aruncarea bestiei fie pe fereastră fie pe holul trenului. Replica ei a fost :”Acum se ascunde, dar apare ocazional se uită la mine şi mă sfidează din priviri”

      Ce se întâmplă oameni buni? De unde apar aceşti şoareci care terorizează fetele nevinovate [gen eu şi prietena mea]? Irisbus fă ceva şi elimină rozătorii, măcar din trenuri

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu în săptămâna 21-28 mai 2008 [adică de miercuri până miercuri] am hotărât să-mi folosesc extrem de util timpul liber şi să număr claxoanele, dar nu aşa aiurea, ci să număr claxoanele adresate mie

Majoritatea bărbaţilor la volan [care nu sunt gay sau nu au femela isterică în dreapta] mai claxonează fetele frumoase de pe trotuare. Şi pentru că sunt oarecum obişnuită să fiu claxonată am zis :”Hai frate să văd câte adun în 7 zileJ)”. Am reuşit să adun per total în jur de 196 de claxoane. Nu bag mâna în foc că toate erau de la maşini diferite, însă sunt ale mele şi mă mândresc

Iar ca să fac şi o scurtă clasificare a claxoniştilor, cam 70% sunt desigur…cocalari Mai precis cei din maşinile aproape pline [de ei] din care răsună Guţă, şi care după ce claxonează multiplu câte o fătucă, ies pe geamurile mereu deschise [chiar şi iarna] şi strigă ceva gen :”Uăăăăăi, şi faşi pisi?”. Restul de 30% sunt fie old men with young intentions fie [şi da există] băieţaşi drăguţi plictisiţi de nevăstuicile lor hiperstresa[n]te.

Succes tuturor colecţionarilor pătimaşi, nu doar colecţionarelor permanente de claxoane

Astăzi am reuşit să părăsesc incinta casei mele neînsoţită de Black Dog [în prima parte a promenadei mele prin mirificul oraş], ci doar cu Lary. Şi am ales noi drept hot spot: Metro. Poate sună lame, însă la ieşirea din romanticul magazin am staţionat la Fornetti, unde înaintea noastră erau două femei din mediul clar rural. Ele au cerut următoarele:
Femeia rurală 1: Punieţi nişti din alia cu brânzî săratî şî o caisî, douî mierii, din tăti câtii oliacî
Femeia rurală 2: Şi din aşielia cu FICĂŢĂI
Vânzatoarea cu expresie tâmpă: Alea sunt cu mac…
Cam în secunda următoare, eu cu Lary râdeam de ne ţineam de burtă . În a 2a parte a plimbării ni s-a alăturat Black Dog, care desigur a stârnit noi controverse. Au venit la mine 3 fetiţe de 6 respectiv 5 ani şi m-au întrebat:
“Unde l-ai găsit?” [e al meu], “Cine l-a născut?” [mama lui], “Are copii?” [e copil!], “E bebe mic?” [da :)]. Geniali copiii, abia aştept să am şi eu, pentru că după cum i-am spus şi Larisei :”Să vezi atunci înrebări fără răspuns, nu la bac:D”

Green: buna
Green: mi-ai dat add
==–: salut
Green: de pe blog banuiesc
==–: eu?
Green: da
Green:
==–: care blog?
Green:  :))
Green: ok
Green: pai am primit add in urma cu cateva zile
==–: esti cumva din iasi de la panou? [genială asta=))]
Green: nu
==–: atunci care blog?
Green: de la status
==–: esti offline
Green: dar, de ce mi-ai dat add si acum nu iti mai aduci aminte?
Green: sunt online
==–: aratami blogul ca poate imi amintesc
==–: ca dupa id nu imi dau seama
Green: http://mustbegreen.wordpress.com/
==–: la mine apari offline
==–: aaaaaaa
==–: gata acuma stiu
Green: neatza
==–: ce voiam sa iti zic
==–: lasa-l pe andrei birsan in pace
==–: te rog eu
Green: dar ce-i fac?
==–: il cunosti bine?
==–: pai articolele alea despre el…
Green: nu-l cunosc personal dar el stie ca scriu despre el si e ok
Green: multe filmulete le-a facut pentru divertisment
==–: el na…creca ii lipseste ceva…
Green: si daca crezi asta, de ce vrei sa il las in pace?
==–: pai ti-ar place sa isi bata joc de tine cineva
Green: nu, dar: 1. eu nu fac filme comice si 2.nu-mi bat joc de el, doar ma distrez putin si distrez si niste oameni cu simtul umorului
==–: in fine… e blogul tau si faci ce vrei tu dar nu mi se pare asa amuzant sa iti bati joc de el

      OMG, cineva s-a rugat mult să dau peste … mă rog, ştiţi şi voi de aici [ http://mustbegreen.wordpress.com/2008/05/24/cum-va-place/ ] . Mulţumesc creştini, şi Irisbusule, iartă-mă că râd de tine, aşa tare

       Astăzi m-am apucat eu să întocmesc un sondaj minion [doar pentru mine şi curiozitatea mea], pentru a vedea ce vă place, ce se citeşte cel mai mult pe blogul meu. Top 3-ul arată cam aşa:

3. Posturile răutăcioase la adresa oamenilor cu care am [ne]norocul să intru în contact [răilor, vă plac criticile şi ironiile  ]

2. Posturile cu iubitul nostru Black Dog [atât jurnalul său, cât şi povestioarele unde apare ca personaj secundar sau episodic. Long live my funny Big Black Dog ]

1. Posturile cu Irisbus [care individual au fiecare nu număr mediu de cititori pe zi, undeva la 12-15, dar luate impreună îl clasează pe băieţelul cu trenurile în fruntea clasamentului ]

     În concluzie, am să mă axez cât pot pe cele 3 tipuri de posturi, dar rugaţi-vă să:

A. Dau peste proşti

B. Să facă Black Dog faze comice

C. Să facă Irisbus filmuleţe

Succes!

       O da S-a întâmplat şi asta până la urmă: am ieşit şi eu afară din casă [la dracu cu sfatul Lion!], dar vorba Leului de Oraş “De ce îţi trebuie ţie să ieşi din casă?”, şi am ieşit şi sexy [fără vrajă, sunt sexy la nevoie ]. Dar în mirificul oraş al lui Ştefan [ori cel Mare, ori cel actual ] a început să bată vântul… dar să bată frăţioare, nu metaforic. Eu fată blondă nu aveam doar fusta largă şi scurtă, nuuu, ci şi 30 de kg de Black Dog în lesă. Ca să fac dintr-o poveste scurtă una şi mai scurtă, zic doar că în momentul în care m-a pălit vijelia [: din moldoveneşte = a bate vântul cu putere] câinele cu intenţii necurate s-a tras, şi eu am prins lesa şi nu fusta :D . În concluzie dragi tovarăşi şi prieteni … probabil 50 de oameni aflaţi în intersecţie în maşini şi nu numai [că 20 de claxoane am auzit sigur] mi-au văzut posteriorul… Carpe Diem, nu:))? Viaţa mea suge, dar ahhh ce bine suge

        Începem lejer cu o promenadă peste podul “nu foarte înalt, evident”, continuăm cu indicarea dealului cu degetul şi vă rog să observaţi brăţara trendy

       Entuziasm aproape orgasmic la vederea trenului, cu locomotiva modernizată recent, anul trecut…

        Cireaşa de pe tort: Un doi un doi, degetul care arată cu precizie direcţiile şi mesajul pentru europeni “Vă aşteptăm la Suceava!” Succes

    >> În viaţă facem 2 tipuri de greşeli: cele pe care vrem să le reparăm şi aşteptăm până ni se oferă şansa de a o face, şi cele pe care nu mai putem niciodată să le îndreptăm şi pe care la un moment dat nici nu mai suntem aşa siguri că vrem să le îndreptăm…<<

      Acest post nu este scris de Green Girl, nu de ea în adevăratul sens al cuvântului oricum, ci de ce a mai rămas din ea după una din experienţele acelea oribile care, pe bune, dacă nu te omoară te zdruncină atât de puternic, încât te întăresc şi te fac să vezi pentru ce anume trăieşti. Vreau pe această cale să declar că nu am să-i mai consider proşti pe oamenii care ajung să se sinucidă din dragoste, ci doar oameni care s-au pierdut pe ei însişi din dorinţa de a-i aduce înapoi pe cel pe care îi iubesc.

      Ironic este că [precum şi în cazul meu] îţi dai mereu seama de gravitatea lucrurilor pe care le faci după ce le-ai făcut iremediabil, sau mai rău, în timp ce le faci. Persoana pe care am crezut că o iubesc s-a dovedit a fi o iulizie de a mea, o stare de spirit temporară nu un om categoric. Şi eu cred că i-am lăsat aceaşi impresie aseară. Greşeala pe care pot să o repar este cea faţă de prietenii mei [pe care, mulţumesc lui Dumnezeu, îi am şi-i am foarte buni], pe care i-am speriat şi şocat, dar faţă de care ştiu că am toată viaţa să mă revanşez.

      Greşeala pe care nu am să o pot repara este cea faţă de omul la care am ţinut [şi folosesc perfectul compus pentru că atunci când am realizat cât de mult s-a schimbat şi cum absolut toate lucrurile care mi-au plăcut la el nu mai erau acolo, ceva s-a rupt, definitiv...] care nu trebuia să mă vadă aşa vreodată, dar faţă de care nu cred că vreau să îmi mai cer vreodată “iertare”. Nici nu am mai sperat să prind astăzi răsăritul, dar dacă s-a întâmplat să-l văd, spun “mulţumesc” pentru el.

      Green Girl îşi revine curând, treptat, complet şi mereu din propria cenuşă [aproape complet, dar mereu din propria cenuşă] I’ll be back and she will be loved Carpe Diem!

This is the way you left me,
I’m not pretending.
No hope, no love, no glory,
No Happy Ending.
This is the way that we love,
Like it’s forever.
Then live the rest of our life,
But not together…

Beauty queen of only eighteen
She had some trouble with herself
He was always there to help her
She always belonged to someone else

Tap on my window knock on my door
I want to make you feel beautiful
I know I tend to get so insecure
It doesn’t matter anymore