Mustbegreen’s Weblog

     Dacă v-a fost dor de Irisbus şi aţi rămas marcaţi de expresii devenite clasice ca “Hupa!” sau “Sunt Andrei Bârsan nereporter”, nu disperaţi Irisbus se întoarce. Pe lângă frazele care l-au consacrat, Irisbus le aduce fanilor săi fideli noi materiale. Mulţumim Irisbus! Enjoy şi vă aşteptăm la Suceava! :D    

       Credeaţi că trece o zi din viaţa mea fără o întâlnire aproape spirituală cu vreun cocalar? Ne ne ne, astăzi am purtat câteva conversaţii telefonice cu un astfel de animăluţ. Recunosc din vina mea, că eu l-am sunat, dar am făcut asta doar pentru a mă interesa de un scuter pus spre vânzare.

      Formez numărul şi sun. Răspunde un el: “Aloooo!” [probabil răcnetul scos era modul masculului de a mă anunţa că este fie în perioada de împerechere fie că îşi marchează teritoriul]. Eu, vrăbiuţă politicoasă, continui: “Bună ziua…etc…în legătură cu scuterul de vânzare…cât costă?”, el: ” Da! E de vânzare!” [pauză de râs necontrolat dar silenţios]. Eu:”Da, care este preţul?” el:”Da’ câţi ani ai?” [uite cum se dă de gol cocalarul, deci chiar e în perioada de împerechere, buuun...] eu:”Nu contează. Cât costă?” el: “Eheheee contează, dacă eşti minoră nu-l dau” eu: [atunci bagă-ţi-l în ...] “20, cât costă?”. El: “550, negociabil” [şi grohăie alintat] eu: “Negociabil în funcţie de?” el: “De cât de drăguţă eşti” eu: “La revedere!”

     Trece cam jumătate de oră, sună el, nu ştiu de ce dar răspund. Şi el zice: “Îl las la 400, dacă ieşi cu mine la un suc” …OMG! Ştiam că atrag bărbaţii greşiţi, dar chiar de ăsta nu am nevoie. Scuterul nu îl vroiam pentru mine, dar i-am spus persoanei care şi-l doreşte că dacă tot “muncesc” pentru el la Cocalar S.A. [S cum? S măta] am să-l păstrez pentru mine Succes!

O zi din viaţa lui Black Dog: 

      Azi prima zi după weekend. Fata blondă şi comică cu care stau s-a trezit când soarele abia a apărut pe geam. M-am abţinut să nu fac pipi în casă, deşi dacă mai se farda încă 5 minute faceam numai ca să o oftic deşi mă pot abţine acum.

      După ce am ieşit afară am văzut o maşină în care ne mai suiam noi. Fata blondă a zis că nu e voie, e ciudată. Apoi a venit altă fată pe care vreau să sar dar tot ţipă fata blondă la mine. Repet, e ciudată. Apoi m-a lăsat la oamenii ăia de treabă care îmi dau mâncare dar care mai ţipă la mine dacă fac pipi în casă. Nu înţeleg de ce e aşa grav dacă fac pipi în casă, ei nu ies afară când au nevoie.

      După câteva ore a venit fata blondă să mă ia acasă. Iar am trecut pe lângă maşina aia care îmi place mie, fata blondă s-a făcut că nu vede. Acasă fata blondă s-a culcat o oră şi eu m-am lins, apoi i-am mâncat un ciorap, care era mult mai inetersant decât oasele pe care mi le dă mie. Când s-a trezit a ţipat la mine, m-am prefăcut că îmi pasă.

      Fata blondă stă mult la calculator, uneori râde sau plange şi uneori cântă. Când cântă mă enervează cel mai tare. Fac pipi pe hol poate se opreşte. Funcţionează mereu. Pe seară ieşim în oraş. Fata blondă are prietene ciudate aşa ca ea, cum e fata care mereu îmi spune să :”fac lăbuţa”. Nu o înţeleg pe aia. Mai este o fată care când mă vede tot zice că-i este dor de Maya. Mergem în parc şi apuc să sar pe un singur copil că îmi pune lesa. Ce om fără suflet!

      Noaptea când ajungem acasă încerc să mă urc pe pat dar fata blondă are un băţ. Mă enervează băţul. Când am să cresc mare nu am să bat niciodată covoarele pentru că le doare Mă culc şi visez că fugăresc o pisică. Posibil să vorbesc prin somn, scuze

       Poate că viaţa mea suge (my life sucks) dar nu e niciodată plictisitoare sau lipsită de faze geniale, precum cea din seara aceasta. Enjoy !

                Comedie în autobuz     

        Scena I.

        Personaje: Eu, Watee, Black Dog, Cetăţeanul turmentat, Amicul K1, Controlarea, Moşul alergic, Femeia europeană

        Acţiunea se petrece într-un autobuz, la ora 21, pe distanţa de aproximativ 5 minute între 2 staţii:

      Eu mă sui cu Watee şi Black Dog în autobuz, unde suntem întâmpinaţi cu ostilitate:

      Controloarea: Nu aveţi voie cu câini, dacă vine controlul?!

      Eu: Are carnet de sănătate vizat, e vaccinat, e de rasă şi e pui.(dar nu aveam carnetul la mine )

      Moşul alergic: Poate unii oameni sunt alergici!

      Cetăţeanul turmentat: Să coboare la prima, că nu e om!

      Amicul K1: Lasă fata în pace nu coboară nicăieri! Poate nu a ştiut!

     Cetăţeanul turmentat: Nu mă interesează! Hâc! Să coboare la prima!

     Eu: Dar oricum cobor la prima staţie.

    Cetăţeanul turmentat: Tu auzi că nu mă interesează? Cobori la următoarea! Hâc!

    Amicul K1: Ba nu coboară, stă aici, lasă fata!

    Cetăţeanul turmentat: Nu are botniţă animalul!

   Amicul K1: E pui! Ce botniţă să poarte? Ai băut 2-3 pahare de şampanie şi ai tupeu? Poate vrei să cobori tu la prima!

   Eu: (către Watee) Intri pe mess?:)))

   Watee: Da:))))

   Moşul alergic: Poate unii din noi au alergii!

   Amicul K1: Voi ştiţi cine sunt eu?

    Eu: Lăsaţi că oricum cobor

   Amicul K1: Nu cobori stai aici! Ăsta coboară (face referie la Cetăţeanul turmentat)!

   Scena II.

   Eu şi Black Dog coborâm şi plecăm grăbiţi. Watee rămâne în autobuz. Continuarea am aflat-o pe mess:

Watee: :)))
Watee: cat scandal a fost
Sandra: :))
Watee: ai vazut bataia ?
Sandra: dar ala a coborat dupa mine
Sandra: ala beat
Sandra: ce bataie?
Watee: da
Watee: si s’au batut
Watee: =))
Watee: vai mor
Sandra: unde?
Watee: muream acolo
Watee: in fata catedralei
Sandra: :))
Sandra: nu am vazut am plecat
Watee: a coborat tipu tanar care iti lua apararea (Amicul K1)
Watee: si l-a batut pe betiv (Cetateanul turmentat)

Sandra: doamne
Watee: si autobuzl l’a asteptat pe ala
Sandra: am un noroc chior
Watee: si a urcat inapoi asta gras (Amicul K1)
Sandra: :)))
Watee: l’a luat prietena lui, ca il omora pe ala
Watee: genial
Sandra: =))
Sandra: asta merge pe blog
Watee: si a intrat inapoi in autobuz, toata lumea inspaimantata 
Watee: eu nu stiam ce sa fac, muream de ras
Watee: =))
Sandra: =))
Watee: si taceau toti, pana a coborat tipu cu tipa (Amicul K1 si consoarta)
Sandra: sublim
Watee: si tipa s’a uitat la mine si mi’a zambit asa complice
Watee:  :)))
Watee: si dupa ce coboara aia 2, incepe una (Femeia europeana)
Watee: din spate ca nu se poate asa ceva, si se leaga de controloare  ca e  o stricata, ca de ce nu au sunat la politie
Watee: si de ce au asteptat pe ala gras inapoi
Sandra: =))
Sandra: stricata=))
Watee: si cica ea e cetatean al sucevei
Watee: si ca nu se poate asa ceva, trebuia sa sune la politie sa vina politia ,nu sa il lase pe ala inapoi in otobel
Watee: ca suntem europeni
Sandra: :))
Watee: radea tot autobuzul de ea
Watee: era nervoasa fatuca
Watee: =))
Watee:  :))
Watee: a fost demential
Watee: a mai inceput un mos ca trebuie sa se puna pe otobel ca nu e voie cu animale (Mosul alergic) 

     Cum spunea Irisbus, vă aşteptăm la Suceava Succes!

       ¤¤First things first: de azi pe blog nu vor mai apărea personajele Romeo şi Julieta secolului XXI. Am luat această decizie după ce am revăzut filmul “Romeo must die” . Noile personaje sunt Green Girl [aka eu] şi Black Dog [alias Amun], plus oameni foarte cool cu care am norocul să interacţionez zilnic şi care îmi optimizează viaţa ¤¤

        Nunta la români m-a fascinat din frageda pruncie, şi nu m-a impresionat niciodată rochia alba a miresei sau profunzimea momentului în care se spune “DA!” ci kitschul omniprezent şi omniscient mai ceva ca naratorul într-un roman psihologic. Aseară am avut conversaţie cu prietena mea pe mess, care m-a ajutat să-mi consolidez dezgustul faţă de nunţile româneşti. Iată conversaţia:

Watee: pe la 3 dimineata azi a descins o dubita plina de oameni, in fata blocului meu, si au pus muzica populara la maxim si dansau si chiuiau in fata blocului, pe bune .
Green Girl: :)) 
Watee: m’am trezit de la galagie, nu stiam ce se intampla
Green Girl: si cica eu stau in cartierul de nebuni
Watee: cand m’am uitat pe geam, nu’mi venea sa cred
Watee: cred ca au stat o juma de ora
Green Girl: ai zis :”unde e ashton? sunt la punk’d” :))
Watee:  :))
Watee: da serios
Watee:  unde e ashton ? :X
Green Girl: stii cine erau?
Watee: nu
Green Girl: aia din trenul cu scriitori
Watee: ca nu imi cunosc decat 4 fam de vecini, si nu erau aia
Watee: da da :))
Watee: au venit cu dubitza
Watee: nu cu trenul, irisbus stie
Green Girl: =))
Green Girl: faceau IU IU IU?
Watee: da exact
Watee: si aveau numai doua melodii pe care le repetau
Green Girl: :))))
Watee: si tot timpul in aceleasi minute ziceau uuuu u
Watee:  :)))
Watee: aveau un cod special ceva

       I’m feeling rough, I’m feeling raw, I’m in the prime of my life.
Let’s make some music, make some money, find some models for wives.
I’ll move to Paris, shoot some heroin, and f**k with the stars.
You man the island and the cocaine and the elegant cars.

This is our decision, to live fast and die young.
We’ve got the vision, now let’s have some fun.
Yeah, it’s overwhelming, but what else can we do.
Get jobs in offices, and wake up for the morning commute.

Forget about our mothers and our friends
We’re fated to pretend
To pretend
We’re fated to pretend
To pretend

I’ll miss the playgrounds and the animals and digging up worms
I’ll miss the comfort of my mother and the weight of the world
I’ll miss my sister, miss my father, miss my dog and my home
Yeah, I’ll miss the boredem and the freedom and the time spent alone.

There’s really nothing, nothing we can do
Love must be forgotten, life can always start up anew.
The models will have children, we’ll get a divorce
We’ll find some more models, everyting must run it’s course.

We’ll choke on our vomit and that will be the end
We were fated to pretend
To pretend
We’re fated to pretend
To pretend

Yeah, yeah, yeah
Yeah, yeah, yeah
Yeah, yeah, yeah
Yeah, yeah, yeah

      Foarte dulce, nu e stilul lui dar îi stă bine. Chiar prinde piesa, îmi aminteşte de Holograf în zilele lor bune. Pare genul de piesă pe care are dedica-o Romeo Julietei, dar momentan i-o dedică ea lui

      Inevitabila despărţire dintre Romeo şi Julieta se produce în secolul XXI. După secole de iubire, tragedie, aşteptări, conflicte şi împăcări, Romeo rupe relaţia cu Julieta. Eu una mă aşteptam, cum să nu te plictiseşti după sute de ani de iubire siropoasă [chit că avut şi momente de suspans]. Romeo contemporan [cel pasionat de maşini tunate şi motoare zgomotoase] a considerat că are nevoie de câteva secole de pauză. Julieta s-a gândit direct să-i spargă cauciucurile.

        După mai bine de 400 de ani de iubire necondiţionată faţă de Romeo, Julieta nu ştie ce să facă fără perechea ei. Atât de obişnuită cu prezenţa lui [de a-i auzi motorul maşinii când vine la ea şi cu telefoanele lui care sună mereu în cele mai intime momente], Julieta se simte copleşită de situaţie şi-l roagă pe această cale pe Domnul Shakespeare fie să-i unească înapoi şi să-l aducă pe Romeo pe calea cea bună, fie să-i rescrie ei povestea cu cineva ca Tristan 

         P.S. Dragă Romeo, ţi se va simţi lipsa şi vei fi aşteptat şi în fond  orice Romeo are Julieta lui  

        Câteodată ai impresia că dragostea fie te oboseşte de te rupe, mai ales atunci când ai mult de aşteptat [fie să vină Romeo de la servici, fie să te împaci cu Romeo, fie să sune, etc.] sau te plictiseşte când lipseşte diversitatea în lucrurile pe care le faci împreună cu partenerul.

         De cele mai multe ori vrei să te cerţi doar pentru împăcare sau vrei să stârneşti un conflict doar ca să vezi cât de mult îi pasă sau îţi pasă. Eu una mi-am dat seamă chiar în mijlocul furtunii interioare, că nu e nevoie de un lucru negativ precum cearta pentru a conştientiza ceva pozitiv precum intensitatea cu care ţii la cineva.

        Când devine dragostea plictisitoare? Niciodata Succes!     

                     David Grey - This year’s love

      “Pablo Picasso (1881-1973), artist plastic spaniol, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea. Aşa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, şi opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea şi totodată viaţa particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumuseţea şi erotismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate artistică - pictură, sculptură, poezie - reflectă multilateralitatea creaţiei lui Picasso care trăieşte pentru artă şi prin artă [...] Pictează la început tablouri triste, în tonuri albastre reci (aşa numită perioadă albastră), ce exprimă singurătatea, suferinţa şi sărăcia, reflectând o dispoziţie afectivă melancolică. O cunoaşte pe Fernande Olivier, o tânără brunetă şi elegantă, de care se îndrăgosteşte şi cu care va locui împreună. În pânzele lui Picasso domină acum nuanţele deschise, senine (perioada roz).”  (www.wikipedia.org)

        Ieri pe când mă plimbam cu o colegă prin mirificul oraş şi discutam despre pasiunea băieţilor pentru motoare, domnişoara mi-a spus următoarea frază: “Păi pasiunea asta a băieţilor e cum e la fete PERIOADA BLONDĂ.” Say what? O perioadă blondă? WTF? Definiţia a venit aproape instant : nevoia oricărei femei să se vopsească blondă o dată în viaţă. Ok… păi comform acestei definiţii coolgirleşti, eu sunt în plină perioadă blondă, ceea ce mi se pare o aberaţie imensă pentru că a fi blondă [şi a o face ca la carte] este un mod de viaţă.

      Sunt câteva lucruri care numai unei blonde i se permit şi i se iartă. Bancurile cu blonde sunt [deşi ocazional exagerate] insipirate din realitate, şi spun asta cu cea mai mare sinceritate. De foarte multe ori am spus sau făcut anumite lucruri care fie au fost trecute cu vederea că “Lasă frate că e blondă” fie pentru că am bătut seducător din gene [şi am scuturat coama blondă] şi am atras atenţia de la situaţia iniţială. Cu riscul de a suna a blondă superficială declar : Viaţa e mai uşoară pentru blonde.

      Rămân însă cu dilema: Oare şi perioada mea blondă va fi la fel de renumită ca perioadele lui Picasso şi dacă voi rămâne în istorie pentru culoarea părului meu

      P.S. Blondes do have more fun! Succes!